Endoxan (ciclofosfamid?) - prospect
Compoziţie: Un drajeu conţine ciclofosfamidă 1 H2O 53,5 mg (corespunzător la 50 mg ciclofosfamidă anhidră). Endoxan 200 mg: 1 flacon injectabil conţine 304 mg substanţă uscată (echivalent cu 200 mg ciclofosfamidă anhidră). Endoxan 500 mg: 1 flacon injectabil conţine 760 mg substanţă uscată echivalent cu 500 mg ciclofosfamidă anhidră). Endoxan 1 g: 1 flacon injectabil conţine 1519 mg substanţă uscată (echivalent cu 100 mg ciclofosfamidă anhidră).
Indicaţii de utilizare: Leucemie, în special leucemie cronică limfatică şi leucemie mieloidă. Limfoame maligne. Paraproteinemii, de ex: plasmocitom. Boala Waldenström. Tumori solide maligne, în special carcinom de ovar şi carcinom mamar, carcinom bronşic cu celule mici, neuroblastom, seminom, sarcom Ewing. Tratamentul adjuvant postoperator al tumorilor chimiosensibile. Boli autoimune, incluzând artrita reumatoidă (poliartrita cronică progresivă), artropatia psoriazică, lupusul eritematos, sclerodermia, miastenia gravis, anemia hemolitică autoimună, boli criotermice, sindromul nefrotic. Transplante de organe.
Contraindicaţii: Nu se recomandă concepţia pe durata tratamentului cu Endoxan. Endoxan nu trebuie administrat în caz de: hipersensibilitate cunoscută la ciclofosfamidă, depleţie medulară severă, primele 3 luni de sarcină; se va administra numai în caz de indicaţie vitală în a doua jumătate a sarcinii.
Reacţii adverse: Toleranţa generală şi locală a Endoxan-ului este bună. Numai ocazional, în special în cazul administrării unor doze mari, au fost observate stări de greaţă, vomă, cefalee. Pentru a preveni greaţa şi vărsăturile se recomandă administrarea de antiemetice. Câteodată apare alopecia; regenerarea părului are loc după câteva săptămâni. Hemoleucograma trebuie monitorizată regulat în timpul tratamentului cu Endoxan. O scădere suficient de importantă a numărului leucocitelor (leucopenie semnificativă) apare îndeosebi la administrarea unor doze mari. Dacă este necesar doza trebuie redusă sau intervalul dintre tratamente trebuie crescut sau chiar oprit în anumite circumstanţe. Leucopenia consecutivă administrării de Endoxan este reversibilă în scurt timp. Transfuziile sanguine şi administrarea de gamaglobuline se pot recomanda numai în caz de leucopenie severă. Protecţia cu antibiotic sau antimicotic este importantă între anumite intervale în cursul tratamentului, în special când se administrează doze mari de Endoxan. Trombopoieza şi eritropoieza sunt numai uşor afectate, cu condiţia să nu existe suferinţă medulară. Ocazional s-au observat complicaţii ale vezicii urinare; ca urmare, sedimentul urinar trebuie monitorizat regulat. Se recomandă să se ingereze cantităţi mari de lichide în timpul sau imediat după terminarea tratamentului cu Endoxan şi trebuie luate măsuri pentru a creşte diureza. La administrarea unor doze de 10 mg/kg corp sau mai mari de Endoxan şi la pacienţii cu risc crescut (cu antecedente de cistită în timpul tratamentului anterior cu Endoxan sau cu alte medicamente similare, cu antecedente de iradiere a micului bazin şi suferinţă anterioară a tractului urinar) mesna (Uromitexan) trebuie întotdeauna administrat pentru a proteja vezica urinară. Dacă măsurile profilactice lipsesc sau sunt inadecvate şi apare cistită sau hematurie, tratamentul cu Endoxan trebuie oprit imediat. Funcţiile hepatică şi renală nu sunt afectate dacă sunt normale la începutul tratamentului. Diminuarea până la dispariţie a răspunsului imun nu poate fi exclusă în special după administrări repetate de Endoxan. Afectarea gonadelor poate surveni; este posibil să apară şi reacţii de hipersensibilitate dar acestea nu sunt tipice pentru tratamentul cu Endoxan.
Interacţiuni cu alte medicamente: Administrarea concomitentă a Endoxan cu medicamentele antidiabetice poate conduce la potenţarea scăderii nivelului glicemiei. Dacă se administrează concomitent Endoxan şi alopurinol este posibil să crească gradul de depleţie medulară. Scăderea nivelului pseudocolinesterazei în timpul tratamentului cu Endoxan conduce la o potenţare a acţiunii suxametoniului.
Administrare şi dozare: Tratament iniţial: În general inj. i.v., Endoxan-Asta poate fi de asemenea injectat i.m., intrapleural şi intraperitoneal, ca şi intralimfatic şi intratecal. După ce s-a obţinut o remisiune satisfăcătoare a bolii, se recomandă terapie de întreţinere cu tablete filmate. Dozarea trebuie să fie strict individuală luând în considerare starea generală a pacientului şi hemoleucograma. Se recomandă iniţierea tratamentului cu următoarele doze: inj. i.v. zilnice a câte 3-6 mg/kg corp (200-400 mg) sau terapie intermitent-masivă 10-15 mg/kg corp (500-1000 mg) cu intervale fără terapie de 2-5 zile, sau terapie intermitentă-masivă 20-40 mg/kg corp cu intervale fără tratament de 10-20 de zile. Endoxan trebuie administrat dimineaţa cu cantităţi mari de lichide, fie în timpul administrării sau imediat după administrare. Pentru continuarea tratamentului sau ca terapie de întreţinere se port administra 50-200 mg/zi pe cale orală (1-4 dj. filmate).
Prepararea soluţiilor: Pentru a prepara soluţia de Endoxan se dizolvă 200 mg Endoxan în 10 ml apă distilată, respectiv 500 mg Endoxan în 25 ml, 1000 mg în 50 ml. Nu se va folosi serul fiziologic ca solvent. Soluţiile trebuie utilizate cât mai curând posibil după preparare. Substanţa se dizolvă cu uşurinţă când fiola se agită puternic 30 sec-1 min după injectarea solventului. Dacă dizolvarea completă nu se obţine imediat, lăsaţi soluţia în repaus câteva minute până când devine perfect limpede.
Atenţie: Înainte de începerea terapiei trebuie excluse toate obstacolele potenţial prezente pe căile urinare, trebuie tratate posibilele infecţii şi trebuie corectate dezechilibrele electrolitice, dacă este cazul. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu mare atenţie, în special dacă funcţiile renală sau hepatică sunt afectate. Conform cu investigaţiile posibil a fi efectuate, doza de Endoxan trebuie redusă în caz de insuficienţă renală severă. Endoxan-ul este dializabil. Igiena orală atentă este importantă. A nu se lăsa medicamentul la îndemâna copiilor.
Condiţii de păstrare: A nu se depozita la temperaturi mai mari de 30 grade Celsius, preferabil sub 25 grade Celsius.
Formă de prezentare: Drajeuri filmate a 50 mg. Flacon injectabil 200/500/1000 mg.