Electrocardiografia este o metod? neinvaziv? care exploreaz? activitatea electric? a inimii.

Cu ajutorul unor electrozi care se atașează pacientului, se culeg semnalele electrice generate de cord și se înregistrează pe o hârtie milimetrică.

Există mai multe tipuri de înregistrări electrocardiografice:

• EKG standard  pe care se poate interpreta ritmul cardiac, axul electric, morfologia undelor de depolarizare și repolarizare atrială și ventriculară, conducerea. Prezența unor anomalii pe EKG-ul standard poate orienta către alte forme complexe de ECG sau către alte investigații paraclinice.
• EKG cu înregistrare de durată (Holter, 24 ore) – se poate face ambulator sau cu pacientul spitalizat. Poate decela modificările ischemice, tulburările de ritm sau conducere tranzitorii.
• EKG computerizat – este de fapt un EKG standard cu amplificare digitală
• Explorare electrofiziologică prin cateterism cardiac (mapping cardiac endocavitar) – se face la pacienții la care se suspectează o anomalie electrofiziologică cardică.
• Proba de efort EKG – reprezintă înregistrarea EKG în timpul unui efort efectuat de pacient (mers pe bicicleta sau covor rulant) până la atingerea frecvenței cadiace de 220-vârsta (test maximal) sau 75% din această frecvență (test submaximal).

Montarea electrozilor

Pentru derivațiile în plan frontal (bipolare – DI, DII, DIII, unipolare – aVL, aVF, aVR) electrozii se pun la mâna dreaptă (roșu), mâna stângă (galben), piciorul stâng (verde) și piciorul drept (negru).

Pentru derivațiile în plan orizontal (V1-V6), electrozii se pun după cum urmează: V1 – spațiul 4 parasternal dr. (roșu), V2 – spațiul 4 parasternal stg. (galben), V3 – la jumătatea distanței între V2 - V4 (verde), V4 – spațiul 5 stg. pe LMC/linia medioclaviculară (maro), V5 – spațiul 5 stg. pe LAA/linia axilară anterioară (negru), V6 – spatiul 5 stg. LAM (mov), V7 – posterior, pe LAP/linia axilară posterioară, V8 – posterior, pe LMS/linia medioscapulară, V9 – posterior, pe linia paravertebrală stg.

Se pot efectua și înregistrări în derivațiile drepte: V3R, V4R, sau superior, V5x (cu 1 spațiu mai sus), V5y (cu 2 spații mai sus).

Derivațiile DI, aVL, V5, V6 "văd" porțiunea laterală a cordului, avF, DII și DIII "văd" porțiunea inferioară, V1 și V2 "văd" septul interventricular iar V3 și V4 "văd" peretele anterior.

Interpretarea EKG

Interpretarea unui EKG presupune:

1. determinarea ritmului cardiac – este un ritm regulat sau neregulat, atrial sau ventricular? După stabilirea răspunsului la aceste întrebări se formulează diagnosticul de ritm.
2. determinarea frecvenței cardiace – metoda rapidă Dale-Dubin
3. determinarea axului electric – pe baza cercului cu 4 cadrane centrat de DI și aVF și a inflexiunii pozitive sau negative a complexului QRS în aceste derivații se stabilește încadrarea axului într-un interval de 90 grade. Intervalul de situare a axului se restrânge ulterior prin raportare la DII.
4. analiza unda P – durată, morfologie
5. analiza intervalului PR/PQ – durată
6. analiza complexului QRS – durată, morfologie
7. analiza segmentului ST – durată, supra/subdenivelare
8. analiza undei T – morfologie
9. durata intervalului QT – durată