Alături de patologia oncologică, bolile cronice și degenerative reprezintă principala povară a sănătații publice actuale.
Diferitele intervenții terapeutice pot ține un organ pe linia de plutire, însă doar până într-un moment în care acesta cedează. Pe lângă insuficiențele cronice de organ, există și situații în care funcția unui organ poate fi sever afectată dar temporar, situație în care supraviețuirea este posibilă doar dacă există posibilitatea de substituție a funcției organului respectiv pe durata recuperării.
Pentru aceste cazuri medicina modernă a dezvoltat o serie de “organe artificiale”, care au capacitatea de a suplini funcția organelor afectate – în unele cazuri pe termen lung, în altele doar ca soluție în așteptarea unui transplant (bridge to transplant).
Dializa este probabil cea mai cunoscută metodă de substituție a funcției unui organ. Actualmente există multe metode de dializă: hemodializă, dializă peritoneală sau hemodiafiltrare, folosite în insuficiența renală cronică, insuficiența renală acută și în intoxicații. Soluții promițătoare ca alternativă la dializa clasică sunt rinichiul artificial portabil (prezentat aici) și peritoneo-filtrarea (o metodă de dializă fără aparat, inventată de prof. Alexandru Ciocâlteu).
Ventilația mecanică este metoda care asistă sau suplinește respirația spontană. De la “plămânul de fier” folosit în timpul epidemiei de poliomelită de la începutul secolului 20, dispozitivele de ventilație mecanică au evoluat foarte mult, actualmente existând numeroase tipuri de ventilatoare și moduri de ventilație. Au fost dezvoltate și modele de plămâni artificiali, care sunt însă folosite doar pentru prelungirea supraviețuirii în așteptarea unui transplant. Ventilația mecanică este folosită în insuficiența respiratorie acută și cronică, în boli neurologice și la cei cu traumatisme cranio-cerebrale.
Inima artificială există atât sub formă de organ creat în laborator, cât și sub formă de dispozitive mecanice care înlocuiesc funcția cordului. Jarvik-7, prima inimă artificială, a fost implantată la om în 1982. Actualmente există multiple modele de dispozitive de asistare ventriculară (VAD, ventricular assist device) și inimi artificiale (SynCardia, AbioCor, HeartMate). Descoperită în 1953, mașina cord-plămân este o formă de substituție a funcției cardio-respiratorii folosită în chirurgia cardiacă.
Dializa hepatică este o formă de detoxifiere pentru cei cu insuficiență hepatică, bazată pe aceleași principii ca și dializa renală. Actualemente există mai multe tipuri de dispozitive de dializă hepatică, precum și bioreactoare cu hepatocite (BAL, bioactificial liver device).
Viitorul în ceea ce privește substituția funcției organelor va fi probabil reprezentat de creșterea de organe și terapiile renegerative.
Comments