Zovirax (aciclorvir), here crem? - prospect
Formă de prezentare: Zovirax este o cremă moale de culoare albă şi conţine 5% aciclovir într-o bază miscibilă cu apa, conţinând propilen-glicol. Este ambalat în tuburi de 5 şi 10 g.
Indicaţii: Crema Zovirax este indicată pentru tratamentul infecţiilor cu virus herpes simplex ale pielii incluzând herpesul genital iniţial şi recurent şi herpesul labial.
Doze şi mod de administrare: Adulţi şi copii: Zovirax cremă trebuie aplicat pe leziuni de 5 ori pe zi, la aproximativ 4 ore interval, omiţând doza de noapte. Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil după debutul infecţiei, iar pentru episoadele recurente tratamentul trebuie să înceapă de preferat în timpul perioadei prodromale sau când apar primele leziuni. Tratamentul trebuie continuat timp de 5 zile. Dacă după 5 zile nu apare vindecarea, tratamentul poate fi continuat până la 10 zile.
Contraindicaţii: Zovirax cremă este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la aciclovir sau propilenglicol.
Precauţii: Nu se recomandă aplicarea de Zovirax cremă pe mucoasa orală, vaginală sau conjunctivală. Trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a se evita introducerea accidentală în ochi. Mutageneză: Rezultatele a numeroase teste de mutagenicitate in vitro şi in vivo, au arătat că Zovirax nu prezintă risc genetic la om. Carcinogeneză: Pe studii îndelungate la şobolani şi şoareci s-a evidenţiat că Zovirax nu este carcinogenetic.
Efecte asupra fertilităţii: în studii pe şobolani şi câini, s-au înregistrat efecte adverse reversibile asupra spermatogenezei asociate unei toxicităţi generale, dar numai la doze cu mult în exces faţă de dozele terapeutice recomandate. Studii efectuate pe două generaţii de şoareci nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii în cazul administrării orale de Zovirax. Nu există experienţă în ceea ce priveşte efectul Zovirax cremă asupra fertilităţii umane la femei. S-a dovedit că Zovirax tablete nu are efect sigur asupra numărului, morfologiei şi motilităţii spermatozoizilor umani.
Interacţiuni medicamentoase: Probenecidul creşte timpul mediu de înjumătăţire şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice a Zovirax administrat sistemic. Alte medicamente ce afectează fiziologia renală pot eventual influenţa farmacocinetica Zovirax. Oricum experienţa clinică nu a identificat alte interacţiuni medicamentoase cu Zovirax.
Efecte secundare şi reacţii adverse: După aplicarea Zovirax cremă pot apărea senzaţii de arsură sau înţepături, trecătoare la unii pacienţi. La aproximativ 5% din pacienţi a apărut uscarea şi descuamarea uşoară a pielii. Într-o mică proporţie din cazuri pot apărea eritem şi prurit.
Sarcină şi alăptare: Administrarea sistemică de Zovirax în teste standard acceptate internaţional, nu a produs efecte embriotoxice şi teratogenice la şobolani, iepuri sau şoareci. Într-un test non-standard la şobolani s-au observat anomalii fetale, dar numai la doze subcutanate atât de mari încât au produs toxicitate maternă. Relevanţa clinică a acestor teste este neclară. Experienţa la om este limitată, de aceea tratamentul cu Zovirax cremă trebuie considerat numai dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri necunoscute. Există câteva date ce arată că Zovirax trece în laptele matern în urma administrării sistemice.
Supradozare: Dacă se ingeră accidental întregul conţinut de 5 sau 10 g al unui tub de Zovirax cremă (250 mg sau 500 mg Zovirax) nu apar efecte toxice. Doze de 800 mg de 5 ori pe zi (4 g/zi) s-au administrat timp de 7 zile fără reacţii adverse. O doză unică de până la 80 mg/kg corp, administrată i.v. accidental, nu a produs reacţii adverse. Zoviraxul este dializabil.
Precauţii farmaceutice: A se păstra la temperaturi sub 25 grade Celsius. Zovirax cremă conţine o bază special formulată şi nu trebuie diluată sau folosită ca suport pentru încorporarea altor medicamente.
Mod de acţiune: Zoviraxul este un agent antiviral foarte activ in vitro împotriva virusului herpes simplex (HSV) tipul I şi II şi virusului varicelo-zosterian. Toxicitatea asupra celulelor de mamifer este scăzută. Zoviraxul este fosforilat după intrarea în celulele infectate cu herpes la compusul activ Zovirax trifosfat. Primul pas în acest proces depinde de prezenţa timidin-kinazei codificată viral. Zovirax trifosfat acţionează ca un inhibitor şi ca substrat pentru ADN-polimeraza specifică herpesului, împiedicând astfel sinteza ADN-ului viral, fără să afecteze în acelaşi timp procesele normale celulare.