Zinacef (cefuroxim), inj. - prospect

Zinacef (cefuroxim), buy viagra cialis inj. - prospect

Compoziţie: Zinacef injectabil conţine 250 mg, 750 mg, sau 1,5 g de cefuroxim.

Formă farmaceutică: Pulbere pentru injecţii.

Indicaţii: Cefuroximul este un antibiotic bactericid din clasa cefalosporinelor care este rezistent la majoritatea beta-lactamazelor şi este activ împotriva unui spectru larg de microorganisme grampozitive şi gramnegative. Este indicat în tratamentul infecţiilor înaintea identificării organismului cauzal sau în tratamentul infecţiilor produse de bacterii sensibile. Indicaţiile cuprind: Infecţii ale tractului respirator, de exemplu, bronşite acute şi cronice, bronşiectazii infectate, pneumonia bacteriană, abcese pulmonare şi infecţii toracice post-operatorii; Infecţii din sfera O.R.L., de exemplu sinuzite, amigdalite, faringite şi otite medii; Infecţii ale tractului urinar, de exemplu pielonefrite acute şi cronice, cistite şi bacteriuria asimptomatică; Infecţii ale ţesuturilor moi, de exemplu celulite, erizipel şi plăgi infectate; Infecţii osoase sau articulare, de exemplu osteomielite şi artrite septice; Infecţii obstetrice şi ginecologice cum ar fi boala inflamatorie pelvină; Gonoreea mai ales când nu se utilizează penicilină; Alte infecţii, inclusiv septicemia, meningita şi peritonita. Profilactic împotriva infecţiilor în chirurgia abdominală, pelvică, ortopedică, cardiacă, pulmonară, esofagiană şi vasculară, atunci când riscul de infecţie este crescut. De obicei, Zinacef este eficace în monoterapie, dar în anumite circumstanţe poate fi folosit în combinaţie cu un antibiotic aminoglicozidic sau cu metronidazolul (oral, supozitor sau injectabil) în special profilactic în chirurgia colonului sau cea ginecologică (vezi "Particularităţi farmacologice"). Cefuroxim este disponibil şi sub formă orală ca axetil-ester Zinnat. Acest lucru permite folosirea terapiei secvenţiale cu acelaşi antibiotic atunci când este indicată clinic o schimbare a terapiei parenterale cu cea orală. Tratamentul pneumoniei sau exacerbărilor acute ale bronşitei cronice se poate face cu Zinacef, înaintea instituirii terapiei orale cu Zinnat.

Posologie şi mod de administrare: Zinacef injecţii pentru administrare i.v. şi/sau i.m. Recomandări generale: Adulţi: Majoritatea infecţiilor răspund la 750 mg de trei ori pe zi injectate i.m./i.v. Pentru infecţii mai severe, doza trebuie crescută la 1,5 g injectabil, de trei ori pe zi i.v.. Frecvenţa de administrare poate fi crescută la 6 ore, dozele totale zilnice fiind cuprinse între 3-6 g. Unele infecţii răspund la 750 mg sau 1,5 mg, două injecţii i.v./i.m. pe zi, urmate de terapia cu Zinnat. Copii: 30-100 mg/kg corp/zi divizate în trei sau patru doze. Doză de 60 mg/kg corp/zi este adecvată pentru majoritatea infecţiilor. Nou-născuţi: 30-100 mg/kg corp/zi divizate în două sau trei doze. Gonoree: 1,5 g ca doză unică (2 x 750 mg injecţii intramusculare în locuri diferite, una în fiecare fesă). Meningită: Zinacef este adecvat pentru terapia unică a meningitelor bacteriene datorită tulpinilor rezistente. Adulţi: 3 g i.v. la fiecare opt ore. Copii: 150-250 mg/kg corp/zi divizat în trei sau patru doze. Nou-născuţi: doza trebuie să fie de 100 mg/kg corp/zi administrat i.v.. Profilaxie: Doza obişnuită este de 1,5 g i.v. odată cu inducerea anesteziei pentru operaţiile abdominale, pelvice sau ortopedice. Aceasta poate fi suplimentată cu două doze de 750 mg i.m. la 8 şi 12 ore post-operator. Pentru chirurgia cardiacă, pulmonară, esofagiană şi vasculară, doza obişnuită este de 1,5 mg i.v. la inducerea anesteziei, continuând cu 750 mg i.m. de trei ori pe zi în următoarele 24-48 de ore. În protezarea totală a unei articulaţii, se pot amesteca 1,5 g de cefuroxim pudră uscată cu fiecare pachet de polimer de ciment metil metacrilat înainte de adăugarea monomerului lichid. Terapia secvenţială: Pneumonia: 1,5 g de două ori pe zi (i.v. sau i.m.) timp de 48-72 de ore, urmat de 500 mg de două ori pe zi Zinnat (cefuroxim axetil) oral, timp de 7-10 zile. Exacerbări acute ale bronşitei cronice: 750 mg i.v. sau i.m. de două ori pe zi timp de 48-72 ore, urmat de 500 mg de două ori pe zi de Zinnat (cefuroxim axetil) oral timp de 5-10 zile. Durata terapiei parenterale şi a celei orale este determinată de severitatea infecţiei şi de starea clinică a pacientului. Afecţiuni renale: Cefuroxim este excretat renal. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor de acest tip, se recomandă ca la pacienţii cu funcţia renală afectată în mod marcat, doza de Zinacef să fie redusă pentru a compensa excreţia mai lentă. Nu este necesar să se reducă doza standard (750 mg-1,5 g) pîna când clearanceul creatininei scade la 20 ml/min sau mai puţin. La adulţii cu afectare marcată a funcţiei renale (clearanceul creatininei 10-20 ml/min) se recomandă o doză de 750mg de două ori pe zi, iar la cei cu afectare severă (clearance creatinina <10 ml/min), se recomandă o doză de 750 mg o dată pe zi. La pacienţii hemodializaţi, se recomandă ca la sfîrşitul fiecărei şedinţe de hemodializă să se administreze încă 750 mg i.v. sau i.m.. În plus faţă de administrarea parenterală, cefuroxim se poate încorpora în lichidul de dializă peritoneală (de obicei 250 mg pentru fiecare 2 litri de lichid de dializă). Pentru pacienţii cu insuficienţă renală cu hemodializă continuă arteriovenoasă sau hemofiltrare cu flux crescut, în unităţi de terapie intensivă, dozajul potrivit este de 750 mg de două ori pe zi. Pentru hemofiltrarea cu flux scăzut, dozele sunt aceleaşi ca pentru bolnavii cu afecţiuni renale. Cefuroxim este de asemenea disponibil ca axetil ester (Zinnat) pentru administrarea orală. Aceasta permite ca terapia parenterală cu cefuroxim să fie urmată de terapia orală cu acelaşi compus atunci când este clinic indicată trecerea de la terapia parenterală la cea orală.

Contraindicaţii: Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Precauţii: În general cefalosporinele se pot administra fară riscuri la pacienţii cu hipersensibilitate la peniciline, deşi au fost raportate reacţii încrucişate. Este necesară o atenţie specială în cazul pacienţilor care au avut reacţii anafilactice la peniciline. Dozele mari de cefalosporine trebuie administrate cu precauţie la pacienţii care primesc concomitent tratament cu diuretice puternice (de exemplu furosemid) sau cu aminoglicozide, deoarece au fost raportate cazuri de afectare renală în cazul acestor combinaţii. La aceşti pacienţi, ca şi la vîrstnici şi bolnavi cu afecţiuni renale preexistente, trebuie monitorizată funcţia renală (vezi "Posologie şi mod de administrare"). Ca şi în cazul altor regimuri terapeutice folosite în tratamentul meningitei, au fost raportate cazuri de pierderea auzului, uşoară spre moderată, la pacienţii pedriatici trataţi cu cefuroxime sodium. De asemenea, ca şi în cazul altor tratamente s-a observat persistenţa culturilor pozitive pentru Haemophilus influenzae din LCR la 18-36 de ore după tratamentul cu cefuroxim injectabil; relevanţa clinică a acestui fapt este necunoscută. În regimul de terapie secvenţială, momentul schimbării la terapia orală este determinat de severitatea infecţiei, starea clinică a pacientului şi susceptibilitatea patogenilor implicaţi. Dacă nu există nici o îmbunătăţire în starea clinică după 72 de ore, atunci tratamentul parenteral trebuie continuat. Înainte de iniţierea terapiei secvenţiale cu cefuroxim axetil, consultaţi indicaţiile de prescriere.

Interacţiuni medicamentoase: Zinacef nu interferă cu testele de glicozurie pe bază enzimatică. Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice caz, aceasta nu conduce la rezultate fals pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine. Pentru determinarea nivelului de glucoză din sânge/plasmă la bolnavii trataţi cu Zinacef se recomandă folosirea metodelor cu glucozoxidaza sau hexokinaza. Acest antibiotic nu interferă testul cu picrat alcalin pentru evaluarea creatininei.

Sarcină şi alăptare: Nu există dovezi experimentale ale efectelor teratogene sau embriopatice care pot fi atribuite cefuroximei, dar ca toate medicamentele trebuie administrat cu precauţie în timpul primelor luni de sarcină. Cefuroxime este excretat în laptele uman şi acest lucru trebuie avut în vedere când cefuroxime este administrat mamei care alăptează.

Reacţii adverse: Reacţiile adverse la Zinacef apar relativ rar şi sunt de natură uşoară şi tranzitorie. Rareori s-au raportat reacţii de hipersensibilitate incluzînd erupţii cutanate, urticarie, prurit, nefrită interstiţială, febră medicamentoasă şi foarte rar reacţii anafilactice. Ca şi în cazul altor cefalosporine, s-au semnalat cazuri rare de eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson şi necroliza toxică a epidermului (necroliza exantematică). Ca şi în cazul altor antibiotice, folosirea prelungită poate favoriza colonizarea cu organisme nesusceptibile, ex.Candida. Foarte rar, în timpul sau după tratament, pot apărea simptome de colită pseudomembranoasă. Principalele modificări ale parametrilor hematologici observate la unii pacienţi sunt scăderea concentraţiei hemoglobinei, neutropenie, eozinofilie, leucopenie şi trombocitopenie. Cefalosporinele tind să fie absorbite pe suprafaţa membranei hematiei şi să reacţioneze cu anticorpii împotriva medicamentului pentru a produce un test Coombs pozitiv şi foarte rar anemie hemolitică. Deşi uneori s-au observat creşteri tranzitorii ale enzimelor hepatice serice sau ale bilirubinei serice, în special la pacienţii cu boli hepatice preexistente, nu s-a dovedit că tratamentul cu Zinacef afectează ficatul. S-au observat creşteri ale creatininei serice şi/sau ale ureei sanguine şi o scădere a clearanceului creatininei. La locul injecţiei intramusculare se poate simţi o durere trecătoare, mai ales la administrarea de doze mari. Durerea nu are o intensitate care să impună întreruperea tratamentului. Ocazional injecţia intravenoasă poate fi urmată de tromboflebită.

Supradozare: Supradozarea cefalosporinelor poate produce iritaţie cerebrală exprimată prin convulsii. Nivelurile serice de cefuroxime pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Proprietăţi farmacodinamice: Bacteriologie: Cefuroxime este un agent antibacterian foarte bine caracterizat şi eficace, cu activitate bactericidă asupra unui spectru larg de patogeni comuni, inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamază. Cefuroxime are o bună stabilitate la beta-lactamazele bacteriene şi în consecinţă este activă împotriva multor tulpini rezistente la ampicilină şi la amoxicilină. Acţiunea bactericidă a cefuroxime rezultă din inhibarea sintezei peretelui celular prin legarea de proteinele ţintă esenţiale. Cefuroxime este activă in vitro împotriva următoarelor organisme: Aerobi gramnegativi: Escherichia coli; Klebsiella spp.; Proteus mirabilis. Proteus rettgeri.; Haemophilus influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampicilină); Haemophilus parainfluenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampicilina).; Moraxella (Branhamella) catarrhalis.; Neisseria gonorrhoeae (inclusiv tulpini producătoare şi neproducatoare de penicilinază).; Neisseria meningitidis.; Salmonellae spp. Aerobi grampozitivi: Staphylococcus aureus şi S. epidermidis (inclusiv tulpini producătoare de penicilinază dar exclusiv cele rezistente la meticilină); Streptococcus pyogenes (sau alţi streptococi beta-hemolitici).; Streptococcus pneumoniae; Streptococcus grup B (Streptococcus agalactie); Streptococcus mitis (grupul viridans); Bordetella pertusis; Anaerobi: Coci grampozitivi şi gramnegativi (inclusiv Peptococcus şi Peptostreptococcus); Bacili grampozitivi (inclusiv majoritatea speciilor Clostridium) şi gramnegativi (inclusiv Bacteroides şi Fusobacterium); Propionilbacterium spp.; Alte microorganisme: Borrelia Burgdorferi. Următoarele microorganisme nu sunt susceptibile la Cefuroxime: Clostridium difficile; Pseudomonas spp.; Campylobacter spp.; Acinetobacter calcoaceticus; Listeria monocitogenes; Tulpini meticilin-rezistente de Staphilococcus epidermidis; Tulpini meticilin-rezistente de Staphilococcus aureus; Legionella spp.; Anumite tulpini din următoarele genuri nu sunt susceptibile la Cefuroxime: Enterococcus (Streptococcus) faecalis; Morganella morganii; Proteus vulgaris; Enterobacter spp.; Citrobacter spp.; Serratia spp.; Bacteroides fragilis. S-a demonstrat că activităţile in vitro ale Zinacef combinat cu un aminoglicozid sunt cel puţin aditive iar ocazional chiar sinergice.

Proprietăţi farmacocinetice: Nivelurile maxime de cefuroxime sunt atinse la 30-45 minute după administrarea intramusculară. Timpul de înjumătăţire plasmatic după injectarea i.v. sau i.m. este de 70 minute. În primele săptămâni de viaţă, timpul de înjumătăţire plasmatic al cefuroxime poate fi de 3-5 ori mai mare ca al adultului. Administrarea concomitentă de probenecid prelungeşte excreţia antibioticului şi produce un nivel seric crescut. Legarea de proteine a fost determinata a fi între 33-50% (în funcţie de metoda de determinare folosită). La 24 de ore de la administrare în urină se regăseşte 85-90% din cefuroxime nemodificat. Cea mai mare parte este excretată în primele 6 ore. Cefuroxime nu este metabolizat şi este excretat prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Nivelurile serice de cefuroxime sunt reduse prin dializă. Concentraţii de cefuroxime mai mari decât nivelul minim inhibitor pentru patogenii comuni se realizează în os, lichidul sinovial şi umorile apoase. Cefuroxime traversează bariera hemato-encefalică când meningele este inflamat. Fiecare flacon de 750 mg conţine 42 mg de sodiu(1,8 mEq).

Incompatibilităţi: Zinacef nu trebuie amestecat în aceeaşi seringă cu antibiotice aminoglicozidice. Culoarea soluţiei este considerabil afectată de pH-ul soluţiei de 2,74%w/v Bicarbonat de sodiu BP, de aceea această soluţie nu este recomandată pentru diluarea Zinacefului. Pentru pacienţii care primesc perfuzii cu sodium bicarbonat, Zinacef se poate introduce în perfuzor.

Condiţii de păstrare: A se feri de lumină. În timp, poate apărea o schimbare a culorii soluţiilor şi suspensiilor preparate de Zinacef. Valabilitate: În formă uscată: 24 de luni la 25 grade Celsius. În formă dizolvată: Suspensia de Zinacef pentru injecţii intramusculare şi soluţia apoasă pentru injectarea directă intravenoasă îşi menţin proprietăţile timp de cinci ore dacă sunt păstrate la mai puţin de 25 grade Celsius şi timp de 48 de ore dacă sunt ţinute la frigider.

Instrucţiuni de folosire: Intramuscular: Adăugaţi 1 ml de apă distilată la 250 mg Zinacef sau 3 ml apă distilată la 750 mg Zinacef. Agitaţi uşor pentru a obţine o suspensie opacă. Intravenos: Dizolvaţi Zinacef în apă distilată folosind cel puţin 2 ml pentru 250 mg, cel puţin 6 ml pentru 750 mg sau 15 ml pentru 1,5 g. Perfuzia intravenoasă: Pentru perfuzii de scurtă durată (până la 30 de minute), 1,5 g pot fi dizolvate în 50-100 ml de apă distilată. Aceste soluţii pot fi administrate direct în venă sau introduse în tubul de perfuzie, dacă pacientul primeşte lichide parenteral.

Add comment


Security code
Refresh