Pericardită constrictivă, tamponadă cardiacă sau cardiomiopatie restrictivă?

Jugulograma, ecografia cardiacă și cateterismul sunt investigațiile care pot face diagnosticul diferențial între o boală pericardică (pericardită constrictivă, tamponadă cardiacă) și o cardiomiopatie restrictivă.

Într-un amplu review despre diagnosticul și managementul bolilor pericardice oferit de clinica Mayo, se introduce un nou parametru de diagnostic diferențial între pericardita constrictivă și cardiomiopatia restrictivă: ariile delimitate sub curba de presiune ventriculară dreaptă și stângă variază disconcordant în pericardita constrictivă și concordant în cardiomiopatia restrictivă. Variațiile respiratorii în umplerea ventriculară stângă și dreaptă sunt prezente la pacienții cu percardită constrictivă, dar nu și la cei cu cardiomiopatie restrictivă. În mod normal, inspirul duce la scăderea presiunii intratoracice cu creșterea umplerii ventriculului drept datorită creșterii întoarcerii venoase; umplerea ventriculului stâng este neafectată pe durata ciclului cardiac deoarece scăderea presiunii intratoracice din inspir este transmisă camerelor cordului pentru menținerea constantă a gradientului presional între circulația pulmonară și cordul stâng pe parcursul fazelor ciclului respirator. La pacientul cu pericardită constrictivă, pericardul rigid nu permite transmiterea presiunii intratoracice scăzute către camerele cordului, ducând la scăderea gradientului presional între circulația pulmonară și inima stângă în inspir; astfel, la un volum cardiac constant, scăderea umplerii ventriculare stângi permite creșterea umplerii ventriculare drepte în inspir. Ventriculul drept nu se poate însă destinde datorită pericardului rigid astfel că septul interventricular va bomba spre ventriculul stâng. În expir, crește umplerea ventriculară stângă iar septul bombează spre ventriculul drept, scăzând umplerea acestuia. Această interdependență vetriculară este absentă la pacienții cu cardiomiopatie restrictivă sau alte boli miocardice cu insuficiență biventriculară, aria de sub curbele presionale ale ventriculului stâng și drept (reflectând umplerea ventriculară) modificându-se concordant pe durata ciclului respirator.