Iopamiro (iopamidol) - prospect
Prezentare farmaceutică: Fiole "200" a 10 ml soluţie injectabilă, conţinând iopamidol 40,8%, corespunzător la 200 mg iod/ml; fiole "300" a 10 ml soluţie injectabilă şi flacoane "300" a 30 ml, 50 ml sau 100 ml soluţie injectabilă, conţinând iopamidol 61,2%, cores punzător la 300 mg iod/ml; fiole şi flacoane "370" a 10 ml, 30 ml, 50 ml sau 100 ml soluţie injectabilă, conţinând iopamidol 75,5% corespunzător la 370 mg iod/ml.
Acţiune terapeutică: Produs organic iodat, neionic, hidrosolubil, folosit ca substanţă de contrast pentru examene radiologice.
Indicaţii: Pentru mielografie, angiografie cerebrală, arteriografie şi venografie periferică, angiocardiografie, ventriculografie stângă şi arteriografie coronariană, aortografie, angiografie viscerală selectivă, urografie, artrografie.
Mod de administrare: Conform recomandării radiologului, în funcţie de felul examenului; pentru mielografie se foloseşte lopamiro 200, pentru angiografie, urografie, artrografie - lopamiro 300 sau 370.
Reacţii adverse: În general bine suportat; produce rareori cefalee, greaţă, vomă, senzaţie de cald, dispnee, hipotensiune; folosit pentru mielografie provoacă ocazional cefalee, ameţeli, greaţă şi vomă; în timpul arteriografiei intracardiace şi/sau coronariene, pot surveni aritmii ventriculare (rareori); ca pentru toate produsele iodate sunt posibile reacţii alergice sau de intoleranţă severe - se foloseşte numai în spital, de către specialist, având posibilităţi de reanimare şi terapie intensivă.
Contraindicaţii: Prudenţă mare sau se evită la cei cu reacţii nedorite la produşi iodaţi în antecedente, la alergici sau la astmatici, la bolnavii cu insuficienţă hepato-renală gravă; prudenţă în insuficienţa hepatică severă, insuficienţa renală moderată-gravă, insuficienţa cardiacă, boli sistemice grave, diabet, mielom multiplu (este necesară o hidratare bună); dezechilibrele hidroelectrolitice trebuie corectate; grijă deosebită când se injectează în inima dreaptă sau artera pulmonară, angiografia inimii drepte trebuie efectuată excepţional; la femei se va folosi, de preferinţă, în perioada preovulatorie a ciclului şi se va evita în cursul sarcinii. Tratamentul anticonvulsivant se menţine la epilepticii supuşi mielografiei; neurolepticele şi antidepresivele vor fi întrerupte cu cel puţin 2 zile înainte de mielografie (sau multă prudenţă, dacă nu este posibil). Interferă testul cu radioiod timp de 2 - 3 luni.