Hematopoeza, hemostaza și fibrinoliza - Fibrinoliza

Fibrinoliza

Reprezintă ansamblul proceselor care duc la liza enzimatică a cheagului de fibrină, repermeabilizarea vasului lezat şi restabilirea circulaţiei. Împreună cu hemostaza asigură echilibrul fluidocoagulant. Efectorul principal este o protează – plasmina – care este activată prin proteoliză parţială din plasminogen.

Plasminogenul este o proteină cu GM 92 kDa care este sintetizată în ficat, se găseşte în plasmă într-o concentraţie de 15 mg/dl şi are un timp de semiviaţă de 2-3 zile.

Plasmina rezultă din plasminogen prin proteoliză parţială, sub acţiunea unor activatori. Are GM 83 kDa şi o specificitate de substrat destul de largă. Plasmina poate liza nu numai fibrina (pentru care are afinitate maximă) ci şi alte proteine plasmatice ca de exemplu FV, FVIII şi fibrinogenul.

Procesul de fibrinoliză începe din interiorul cheagului fibrinoplachetar, deoarece aici se găsesc factori profibrinolitici.

Activarea plasminogenului

Se poate face pe 2 căi – intrinsecă şi extrinsecă:

• Activatorul tisular al plasminogenului (tPA) – prezent în aparatul lizozomal al majorităţii celulelor (în cantităţi mari în uter, plămân, prostată, suprarenale)
• Activatorul endotelial al plasminogenului (ePA) – sintetizat la nivelul celulelor endoteliale vasculare ca urmare a stimulării β adrenergice sau ischemiei locale.
• Urokinaza – este o enzimă produsă de epiteliul căilor urinare care se elimină în cantităţi mici în urină, dar care trece şi în plasmă.
• F XII_a – activează sistemul prekalicreină-kalicreină; kalicreina la rândul ei stimulează activarea plasminogenului în plasmină.

*** tPA şi ePA sunt puternic stimulaţi chiar de prezenţa fibrinei.

Alţi activatori: streptokinaza, stafilokinaza, eterul, cloroformul, catecolaminele, ADH, trombina.

Mecanismul fibrinolizei:

Reţeaua de fibrină absoarbe plasminogenul, care este activat la plasmină. Plasmina începe să scindeze fibrina prin proteoliză, rezultând produşi de degradare ai fibrinei (FDPs):

• X , Y – se opun polimerizării monomerilor de fibrină
• D, E – numiţi şi antitrombina VI (produsul E este şi blocant al receptorilor plachetari pentru fibrinogen, având şi efect antiagregant)

Reglarea fibrinolizei

Există o serie de inhibitori ai fibrinolizei care nu permit activarea accidentală a plasminogenului şi declanşarea activităţii fibrinolitice. Inhibitorii fribrinolizei sunt antiproteaze cu structură glicoproteică fără o specificitate strictă de substrat (inhibă sistemul fibrinolitic dar şi proteaze ale sistemului coagulant, ale sistemului kininoformator sau ale sistemului complementului).

Inhibitorii fiziologici sunt:

• ai activatorilor plasminogenului – inhibă kinazele care activează plasminogenul; cel mai important este IAI 1, secretat de endotelii şi de granulele clare plachetare.
• ai plasminei :
  • α₂ – antiplasmina: secretată de ficat
  • α₂ – macroglobulina
  • α₁ antritripsina
  • FP_8­
  • AT III
• F XIII este antifibrinolitic.

Inhibitorii utilizaţi în terapie: acidul ε aminocapronic.