În mod normal, starile febrile sunt acompaniate de un puls rapid (tahicardie).
Această asociere este cunoscută sub numele de regula Liebermeister, care spune că pentru fiecare creștere cu 1 grad a temperaturii corporale apare o creștere a frecvenței cardiace cu 8 bpm. Excepția de la această regulă este disociația puls-temperatură (semnul Faget), caracterizată prin bradicardie relativă și febră. Disociația puls-temperatură este un semn clinic foarte valoros, în special în bolile infecțioase cu patogeni intracelulari (Coxiella, Francisella, Brucella, Mycoplasma).
Ea este întâlnită în:
- infecții pulmonare: pneumonia cu Legionella, Chlamydia sau Mycoplasma, psitacoză, tuberculoză miliară
- alte infecții: febra galbenă, febra dengue, febre hemoragice virale, tularemie, bruceloză, babesioză, leptospiroză, febră tifoidă și paratifoidă, febra Q, infecția cu Yersinia enterocolitica, febra pătată a munților stâncoși (Rocky Mountain spotted fever) și alte infecții rocketsiale, febra pătată (mediteraneeană febra butonoasă), malarie, boala Chagas (tripanosomiaza americană)
- febra medicamentoasă
- limfoame
- tromboză venoasă profundă
- febră puerperală
- hipertensiune intracraniană asociată unei afecțiuni cerebrale febrile (abces cerebral, encefalită, neurotoxoplasmoză)
- miocardită virală, cardită reumatismală, endocardită bacteriană, boală Lyme sau difterie cu afectare miocardică, precum și la pacienții cu boli cardiace care nu permit creșterea frecvenței cardiace (tulburări de conducere, beta-blocare) și care dezvoltă o infecție.
Referințe:
- Harwood-Nuss' Clinical Practice of Emergency Medicine
- The Clinical Value of the Pulse-Temperature Dissociation