Aparent inofensive ?i uneori chiar benefice pentru s?n?tate, site cialis ceaiurile pot avea ?i efecte nocive dac? sunt consumate în exces sau atunci de c?tre cine nu trebuie.
Pornind de la premiza că “ceaiul nu poate face rău, doar e natural”, multe persoane apelează la tratamente naturiste pentru diferite afecțiuni mai mult sau puțin severe. Fără a spune că este o alegere greșită, preferarea tratamentului naturist celui medicamentos poate avea consecințe grave pentru sănătate. Dincolo de efectele lor favorabil asupra sănătății, este important de știut că majoritatea ceaiurilor conțin taninuri (care interferă cu absorbția fierului), oxalați (care favorizează apariția litiazei cu oxalați de calciu), teofilină și teobromină (substanțe similare cofeinei care cresc frecvența cardiacă, tensiunea arterială și tonusul sistemului nervos central, efecte care uneori pot fi dăunătoare). O atenție specială trebuie să acorde pacienții care iau anumite tratamente medicamentoase, deoarece unele plante pot influența efectul acestora și concentrația lor în plasmă.
Ceaiul verde, binecunoscut pentru efectele sale benefice (reglare a tranzitului intestinal, scădere a riscului cardiovascular, ameliorare a profilului lipidic, prevenire a steatozei hepatice, antioxidant, diuretic), poate avea și efecte nocive asupra organismului. Astfel, ceaiul verde pare să reducă densitatea minerală osoasă și este contraindicat persoanelor cu risc de osteoporoză. În plus, datorită efectului tonicardiac puternic, trebuie consumat cu prudență de către persoanele cu afecțiuni cardiovasculare. Deoarece stimulează secreția gastrică de acid clorhidric, este contraindicat și pacienților cu gastrită sau boală ulceroasă. Gravidele și mamele care alăptează au și ele interdicție de a consuma ceai verde.
Ceaiul de sunătoare (pojarniță), indicat în depresie, nervozitate, alcoolism, este contraindicat pacienților cu ulcer gastric/duodenal deoarece interferă cu medicamentele antisecretorii din clasa inhibitorilor de pompă protonică, cărora le anulează efectul. În plus, ceaiul de sunătoare poate produce fotosensibilizare (pielea devine mai sensibilă la razele ultraviolete) și parestezii.
Ceaiul de mentă, folosit pentru combaterea diareei și a altor tulburări digestive, poate perturba flora saprofită de la nivelul stomacului. Datorită efectului stimulator asupra sistemului nervos central, poate da fenomene de dependență.
Ceaiul de mușețel (romaniță), recomandat în tulburările digestive (gastrită, ulcer, colită, colici intestinale), boli hepatice, arsuri și abcese dentare, este contraindicat absolut în afecțiunile oftalmologice (conjunctivite), contrar părerii generale că este benefic datorită proprietăților antiseptice.
Ceaiul de vâsc, consumat pentru efectul reglator asupra tensiunii arteriale și contracției cordului, poate induce fenomene dispeptice (greață, vărsături, dureri abdominale), crampe musculare sau probleme respiratorii.
Ceaiul negru, folosit pentru efectul său revigorant, psihostimulator, diuretic și tonicardiac, interferă cu absorbția fierului datorită conținutului în tanină. În plus, prezența teofilinei (substanță similară cofeinei) poate duce la apariția unor stări de agitație, nervozitate, insomnie și chiar tulburări de ritm cardiac.
Ceaiul de urzică, recomandat în anemie, alergie, acnee, edeme, seboree, mătreață, afecțiuni articulare, pentru detoxifiere și slăbit, este contraindicat la persoanele cu tulburări electrolitice, gravide și lăuze.
Ceaiul de mătase de porumb, indicat în litiaza renală urică, dismenoree, infecții renourinare cronice, gută, afecțiuni reumatismale, afecțiuni edematoase, este contraindicat în litiaza renală calcică și în infecțiile renourinare acute.
Ceaiul de ginseng, considerat a fi un panaceu datorită etimologiei cuvântului (panax în limba greacă vine de la zeița Panaceea, despre care se spunea că vindecă toate bolile) și folosit pentru creșterea imunității, reglarea glicemiei, îmbunătățirea performanțelor fizice și intelectuale, tratamentul disfuncției erectile, este contraindicat persoanelor hipertensive, diabetice și astmatice.
Ceaiul de coada calului (barba ursului) trebuie consumat cu prudență de către pacienții cu boli cardiovasculare sau renale
Ceaiul de măceșe poate deteriora smalțul dentar, favorizează apariția pietrelor la rinichi și accelerează tranzitul intestinal.
Ceaiul de pelin, în doze mari, poate duce la tulburări psihice.
Ceaiul de coada șoricelului poate cauza erupții cutanate, amețeală, diaree și tromboflebită.