Cardura (doxazosin) - prospect
Compoziţia calitativă şi cantitativă: Ingredient activ: doxazosin. Tabletele conţin doxazosin mesilat sare echivalentă a 1, 2, mg doxazosin.
Formă farmaceutică: Tablete.
Indicaţii terapeutice: Hipertensiune. Doxazosin este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi poate fi folosit ca agent iniţial de control al tensiunii arteriale la majoritatea pacienţilor. La pacienţii la care nu se obţine un control adecvat cu un singur agent hipotensor, doxazosin poate fi folosit în combinaţie cu alt agent, ca de exemplu un diuretic tiazidic, un beta-blocant, un antagonist de calciu sau un inhibitor al enzimei de conversie. Hipertrofia benignă de prostată. Doxazosin este de asemenea indicat în tratamentul obstrucţiei fluxului urinar şi simptomelor asociate hipertrofiei benigne de prostată. Doxazosin poate fi folosit la pacienţi cu hipertrofie benignă de prostată care pot fi fie hipertensivi, fie normotensivi. În timp ce la pacienţii normotensivi care au şi hipertrofie benignă de prostată modificările tensiunii arteriale sunt nesemnificative clinic, pacienţii cu hipertensiune arterială şi hipertrofie benignă de prostată beneficiază de monoterapie eficientă cu doxazosin a ambelor afecţiuni.
Posologie şi mod de administrare: Doxazosin poate fi administrat dimineaţa sau seara. Hipertensiune. Doza totală zilnică de doxazosin este de 1-16 mg. Se recomandă ca tratamentul să se iniţieze cu 1 mg o dată pe zi, timp de una sau două săptămâni. Doza poate fi crescută la 2 mg o dată pe zi pentru una sau două săptămâni. Dacă este necesar doza zilnică se va mări treptat la intervale similare la 4 mg, 8 mg şi 16 mg în funcţie de răspunsul pacientului, pentru a obţine reducerea dorită a tensiunii arteriale. Doza uzuală este 2-4 mg o dată pe zi. Hipertrofia benignă de prostată. Doza iniţială de doxazosin este de 1 mg o dată pe zi. În funcţie de urodinamica individuală a pacientului şi simptomatologia hipertrofiei benigne de prostată, doza poate fi crescută la 2 mg şi apoi la 4 mg sau până la doza maximă recomandată de 8 mg. Intervalul de titrare recomandat este de 1- 2 săptămâni. Doza uzuală recomandată este de 2-4 mg o dată pe zi. Folosirea în insuficienţa renală. Avînd în vedere că farmacocinetica doxazosinului este nemodificată la pacienţii cu insuficienţă renală şi că nu există dovezi că doxazosin agravează disfuncţia renală existentă se pot administra dozele uzuale şi la aceşti pacienţi. Folosirea la copii. Nu există studii disponibile asupra utilizării de doxazosin la copii.
Contraindicaţii: Doxazosin este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la quinazoline.
Avertismente şi precauţii speciale: Insuficienţă hepatică. Ca toate medicamentele cu metabolizare hepatică doxazosin trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (a se vedea "Proprietăţi farmacocinetice").
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune: Cea mai mare parte (98%) de doxazosin este legată de proteinele plasmatice. Studii in vitro asupra plasmei umane au indicat faptul că doxazosin nu are nici un efect asupra legării de proteinele plasmatice a digoxinei, warfarinei, fenitoinei şi indometacinului. Doxazosin a fost administrat în experimente clinice concomitent cu diuretice tiazidice, furosemid, beta-blocanţi, antiinflamatorii nesteroidiene, antibiotice, hipoglicemiante orale, agenţi uricozurici şi anticoagulante, fără a prezenta vreun semn de interacţiune. Sarcină şi lactaţie. Cu toate că nu au apărut efecte teratogene în testele pe animale, s-a observat la animale la doze extrem de mari o reducere a supravieţuirii fetale. Aceste doze au fost de aproximativ 300 de ori maximum dozei umane recomandate. Având în vedere că nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide sau lăuze, siguranţa administrării de doxazosin în timpul sarcinii sau lactaţiei nu a fost stabilită încă. Deci în timpul sarcinii sau lactaţiei, doxazosin se va folosi doar dacă după opinia medicului beneficiul potenţial depăşeşte riscul. Efecte asupra abilităţii de conducere auto sau mânuirii maşinilor. Abilitatea de a se angaja în activităţi ca de exemplu conducerea auto sau mânuirea maşinilor poate fi afectată, mai ales la iniţierea tratamentului.
Efecte secundare: Hipertensiune. În studiile controlate pentru hipertensiune, cele mai comune reacţii asociate cu administrarea de doxazosin au fost de tip postural (foarte rar asociate cu sincopă) sau nespecifice incluzând: ameţeală, cefalee, oboseală, greaţă, vertij, edem, astenie, somnolenţă şi rinită. După lansarea pe piaţă a medicamentului au fost semnalate următoarele efecte adverse: rare cazuri de tulburări gastrice nespecifice cum ar fi dureri abdominale, diaree şi vărsături; rare cazuri de agitaţie şi tremor. Au fost semnalate extrem de rare cazuri de inconţinenţă urinară; acest efect putând fi corelat cu acţiunea farmacologică a doxazosinului. Au fost raportate cazuri izolate de priapism şi impotenţă corelate cu tratamentul cu alfa1-antagonişti, inclusiv doxazosin. Cazuri izolate de reacţii alergice (rash, prurit, purpură, icter şi creşterea transaminazelor) şi epistaxis au fost de asemenea semnalate. Următoarele efecte adverse au mai fost raportate, după lansarea medicamentului pe piaţă, la pacienţi trataţi pentru hipertensiune, dar acestea, în general, nu sunt clar distinctibile de simptomele care ar fi putut apărea în absenţa expunerii la doxazosin: tahicardie, palpitaţii, durere toracică, angor, infarct miocardic, accidente cerebrovasculare şi aritmii cardiace şi privire înceţoşată. Hipertrofia benignă de prostată. Experienţa acumulată în studiile clinice pentru hipertrofia benignă de prostată indică un profil al efectelor adverse similar cu cel observat în hipertensiune.
Supradozarea: Dacă supradozarea duce la hipotensiune, pacientul trebuie imediat aşezat în poziţie Trendelenburg. Pot fi adoptate şi alte măsuri de susţinere în funcţie de fiecare caz în parte. Doxazosin fiind legat în proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa nu are indicaţie.
Proprietăţi farmacologice: Proprietăţi farmacodinamice. Doxazosin îşi exercită efectul vasodilatator prin blocarea selectivă şi competitivă a receptorilor alfa1-adrenergici postsinaptici. Administrarea de doxazosin la pacienţii hipertensivi produce o reducere clinic semnificativă a tensiunii arteriale ca rezultat al scăderii rezistenţei vasculare sistemice. Acest efect se presupune a fi rezultatul blocării selective a receptorilor a1 localizaţi în vase. Administrarea unei doze unice zilnice determină reduceri clinic semnificative ale tensiunii arteriale pe parcursul zilei şi la 24 de ore după administrarea dozei. O scădere gradată a tensiunii arteriale şi atingând efectul maxim apare la 2-6 ore după administrare. La pacienţii hipertensivi, tensiunile arteriale în timpul tratamentului cu doxazosin au fost similare în clinostatism şi ortostatism. Spre deosebire de agenţii adrenergici alfa-blocanţi neselectivi, nu s-a observat fenomenul de toleranţă în tratamentele de lungă durată cu doxazosin. În cazul terapiei susţinute s-au observat rar creşteri ale actvităţii reninei plasmatice şi tahicardie. Doxazosin are efecte favorabile asupra lipidelor plasmatice, cu o creştere semnificativă a raportului HDL/colesterol total şi o reducere semnificativă a trigliceridelor totale şi a colesterolului total. Astfel conferă un avantaj asupra diureticelor şi a agenţilor beta-blocanţi care afectează negativ aceşti parametri. Considerând asocierea deja stabilită între hipertensiune, lipide plasmatice şi afecţiunile coronariene, efectele favorabile ale tratamentului cu doxazosin asupra tensiunii arteriale şi lipidelor indică o scădere a riscului de dezvoltare a coronaropatiilor. S-a stabilit că tratamentul cu doxazosin determină o regresie a hipertrofiei ventriculului stâng, inhibarea agregării plachetare şi creşterea capacităţii activatorului plasminogenului tisular. În plus, doxazosin îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină la pacienţii cu insuficienţă de acest gen. Într-un studiu clinic, controlat la pacienţii hipertensivi trataţi cu doxazosin s-a observat o îmbunătăţire a disfuncţiei erectile. În plus, la pacienţii care au fost trataţi cu doxazosin s-au raportat mai puţine cazuri noi de disfuncţii erectile decât la cei care au fost trataţi cu alti agenţi antihipertensivi. Administrarea de doxazosin la pacienţii cu hipertrofie benignă de prostată simptomatică determină o îmbunătăţire semnificativă a urodinamicii şi simptomelor. Acest efect se presupune a rezulta din blocarea selectivă a receptorilor alfa situaţi în stroma musculară prostatică, capsulă şi gâtul vezicii urinare. S-a demonstrat ca doxazosin blochează subtipul 1A de receptori alfa1 care reprezintă peste 70% din subtipurile de receptori alfa1 din prostată. Acesta este mecanismul de acţiune la pacienţi cu hipertrofie benignă de prostată. S-a demonstrat că doxazosin are eficacitate susţinută şi sigură în tratamentul de lungă durată al adenomului benign de prostată (48 de luni). Doxazosin nu produce efecte adverse metabolice, deci este un medicament potrivit pentru a fi administrat la pacienţi cu astm bronşic, diabet, disfuncţie ventriculară stângă, gută şi pacienţi vârstnici. Un studiu in vitro a demonstrat proprietăţile antioxidante ale 6’-şi-7’-hidroxi metaboliţilor de doxazosin la concentraţii 5 micromolare. Proprietăţi farmacocinetice. Absorbţie. În urma administrării orale a dozelor terapeutice doxazosin se absoarbe bine atingând niveluri plasmatice de vârf la aproximativ 2 ore. Biotransformare/eliminare. Eliminarea plasmatică este bifazică cu un timp de înjumătăţire de 22 ore, astfel fiind posibilă administrarea unei singure doze pe zi. Doxazosin este intens metabolizat cu 5% excreţie ca medicament nemodificat. Studii de farmacocinetică la pacienţi vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă renală nu au demonstrat nici o modificare semnificativă comparativ cu pacienţii tineri cu funcţie renală normală. Sunt disponibile puţine date referitoare la efectul medicamentului asupra pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi asupra medicamentelor cunoscute a influenţa metabolismul hepatic (de ex. cimetidina). Ca la toate medicamentele cu metabolizare hepatică, folosirea de doxazosin la pacienţi cu funcţie hepatică modificată trebuie făcută cu precauţie. (a se vedea "Avertismente speciale" şi "Precauţii speciale de folosire").
Particularităţi farmaceutice: Excipienţi. Tabletele de doxazosin mesilat conţin următorii ingredienţi inerţi: amidon glicolat de sodiu; celuloză microcristalină; lactoză; stearat de magneziu; lauril sulfat de sodiu.