Carbonat de litiu - prospect
Prezentare farmaceutică: Comprimate conţinând carbonat de litiu 250 mg (flac. cu 20 buc.).
Acţiune terapeutică: Litiul are efecte psihotrope caracteristice la bolnavii cu psihoză maniacală: atenuează tulburările afective (dispoziţie expansivă, euforia) şi secundar, starea de agitaţie şi ideile delirante; previne recăderile la bolnavii cu psihoze afective bipolare.
Indicaţii: Stări de excitaţie în manie sau hipomanie; profilactic, în psihozele ciclice maniaco-depresive; în asociaţie cu un neuroleptic, în accesele de manie violente, cu agitaţie marcată, în schizofrenia cu tulburări afective, în psihozele delirante rebele.
Mod de administrare: În accesul de manie, în prima zi 2-3 comprimate sau 500-750 mg (fracţionat la mese), a 2-a şi a 3-a zi 3-4 comprimate, apoi doze care să menţină litemia optimală; în stările maniacale subacute sau profilactic 1/2 comprimat în prima şi a doua zi (seara), 1 comprimat a 3-a şi a 4-a zi (câte 1/2 comprimat dimineaţa şi seara), apoi în funcţie de litemie. Sângele pentru litemie se recoltează dimineaţa, înaintea administrării medicamentului; la valori serice de 0,7-1 mEq/l se menţine aceeaşi doză, valori sub 0,7 mEq/l necesită mărirea dozei, valori mai mari de 1 mEq/l necesită scăderea dozei; controlul se face în a 3-a şi a 7-a zi de tratament, apoi o dată la 2 săptămâni, eventual mai rar.
Reacţii adverse: La începutul tratamentului pot apărea fenomene toxice majore, trecătoare: greaţă, vomă, diaree, slăbiciune, retenţie hidrosalină; uneori, în timpul tratamentului cronic, pot surveni: guşă, rareori cu fenomene de hipotiroidism (reversibile la oprirea medicaţiei), diabet insipid nefrogen cu poliurie şi sete, tremor fin şi oboseală musculară, leucocitoză, erupţii psoriaziforme. Înaintea începerii tratamentului este necesară investigarea aparatului cardio-vascular, a funcţiei renale, a funcţiei tiroidei. Atenţie la valori ale litiului seric apropiate de 2 mEq/l pot apărea fenomene toxice acute grave.
Contraindicaţii: Insuficienţă renală, hipertensiune arterială; insuficienţă cardiacă, aritmiile cardiace, cardiopatia ischemică, boala Addison, hipotiroidismul netratat contraindică litiul; nu se administrează în timpul sarcinii (risc de malformaţii cardio-vasculare sau deprimare centrală, hipotonie, guşă la nou-născut). În cursul tratamentului nu se administrează diure tice saluretice (nefrix, furosemid etc.), deoarece deficitul de sodiu determină reţinerea litiului în organism, cu risc toxic sporit; eventualele pierderi de sodiu prin diaree sau sudoraţie excesive impun suplimentarea sării în alimentaţie; litiul nu poate fi folosit la bolnavii obligaţi la dietă hiposodată. Antiinflamatoriile nesteroidiene cresc litemia, acetazolamida micşorează efectul litiului, asocierea cu preparate iodate măreşte riscul afectării tiroidei. Tratamentul cu litiu nu se poate face decât dacă există posibilitatea monitorizării concentraţiei serice.