Fiziologia cordului

Fiziologia cordului se refer? la modul normal de func?ionare a cordului.

Ţesutul excitoconductor

Este format din:

Nodulul sinoatrial (nSA) Keith-Flack

• localizare: în peretele posterior al AD, la locul de vărsare a VCS
• dimensiuni: 15/3/1 mm
• alcătuit din celule P (pacemaker)
• este pacemakerul fiziologic, descărcă de circa 100-110 ori/min (frecvenţa cardiacă normală este de 60-80/min datorită unui tonus vagal fiziologic care scade frecvenţa sinusală)
• este situat central pe o ramură din artera coronară dreaptă (în cca. 60% cazuri, restul artera coronară stângă), nSA fiind astfel un adevărat senzor de presiune: când vasul e destins, celulele din nSA sunt comprimate şi scade automatismul iar când presiunea în vas este mică, este stimulat automatismul.
• are cea mai abruptă pantă a depolarizării lente diastolice

Căi internodale, alcătuite din:

• fascicul internodal anterior (Bachmann), din care pleacă o ramură spre AS = banda anterioară interatrială, cu rol sincronizator al depolarizării AD cu AS
• fascicul internodal mijlociu (Wenckebach)
• fascicul internodal posterior (Thorel)

Nodul atrioventricular (nAV) Aschoff-Tawara

• localizare: trigonul Koch, în regiunea atrioventriculară spre AD
• descarcă de 40-60 ori/min
• prezintă 3 porţiuni: una superioară, una mijlocie şi una inferioară

Fascicului His

• conduce stimulii spre ventriculi
• se împarte în 2 ramuri: dreaptă, care constă într-un fascicul unic de fibre şi care se distribuie VD (sunt conţinute de bandeleta moderatoare) şi stângă, care se grupează într-un fascicul anterosuperior şi unul posteroinferior şi se distribuie VS
• descarcă de 30-40 ori/min

Reţeaua Purkinje

• situată în pereţii ventriculari
• descarcă de 20-30 ori/min

Singurul centrul activ fiziologic este nSA. Ceilalţi intră în funcţiune în cazul în care centrul superior nu poate descarca impulsuri.

Viteza de conducere:

De la nivelul nSA conducerea la nivel atrial se poate face din aproape în aproape prin miocardul de lucru cu 0,3 m/s sau prin intermediul căilor internodale cu 1 m/s. La nivelul nAV conducerea se face cu 2-5 cm/s, asigurând un decalaj pentru contracţia asincronă a atriilor şi ventriculilor. La nivel ventricular, conducerea prin miocardul de lucru se face cu 0,3-0,5 m/s iar prin reţeaua Purkinje cu 1,5-4 m/s (diferenţa explică asincronismul cu care se contractă cei 2 ventriculi în BRD sau BRD când propagarea potenţialului se face din aproape în aproape).

Potenţialul de acţiune

În fibrele cu răspuns rapid (miocardiocite efectoare): depolarizarea se face prin canale rapide de Na

• Durata PA = 250-300ms
• PR = (-80) – (-90) mV
• Potenţialul de repaus este menţinut printr-un echilibru între fluxurile pasive de Na (influx) şi K (eflux) şi fluxurile active, realizate prin Na/K ATP-aza. Există şi fluxuri pasive de Cl care intervin în menţinerea PR.
• Potenţialul de acţiune reprezintă răspunsul la un stimul care determină modificarea PR şi a fluxurilor ionice.

Faza 0=depolarizarea

• După stimularea celulei miocardice, creşte rapid conductanţa pentru Na, PR creşte până la potenţialul prag (P prag = -55 mV) şi în acel moment se deschid canalele rapide de Na voltaj-dependente şi creşte masiv influxul de Na. Se produce un overshoot, iar potenţialul membranar creşte până la +20 mV. Canalele de Na rămân deschise circa 0,1-0,2 ms.

Faza 1 = repolarizarea iniţială

• Canalele de Na sunt inactivate şi în acest moment se activează fluxurile de K şi Ca. Deoarece canalele de Ca au o latenţă mare de deschidere, în timpul fazei 1 potenţialul de membrană este unul repolarizant, generat de efluxul de K prin canale X1 (ito  - transitory outflow) (PM scade de la +20 la 0). Există şi un influx rapid de Cl în această fază.

Faza 2 = platou

• Încep să se deschidă canalele lente de Ca. Platoul este dat de 2 fluxuri opuse: un eflux de K lent (prin canale K1) şi un influx lent de Ca.

Faza 3 = repolarizarea tardivă

• Se inactivează influxul lent de Ca şi se atinge maximul efluxului de K, cu efect repolarizant. Potenţialul de membrană revine la –90mV.

Faza 4 = PR

• Este menţinut de către Na/K ATP-aza cuplată cu schimbătorul Na/Ca.

În fibrele cu răspuns lent (celule pacemaker)

• Potenţialul de repaus nu este constant.
• Durata PA: 150 ms

Faza 0:

• În timpul depolarizării lente diastolice, PM creşte lent de la –60 mV la potenţialul prag –40mV. În acest moment se declanşează depolarizarea, prin deschiderea canalelor lente de Ca şi Na.

Faza 3:

• Este dată de creşterea conductanţei pentru K şi efluxul de K cu efect repolarizant.

Faza 4 = depolarizarea lentă diastolică.

• Potenţialul membranar creşte lent până la atingerea potenţialului prag necesar declanşării depolarizării.

Depolarizarea atrială şi ventriculară se face dinspre endocard spre epicard. Repolarizarea atrială se face tot dinspre endocard spre epicard, astfel că nSA, primul care s-a depolarizat, va fi primul care se va repolariza. Repolarizarea ventriculară se face dinspre epicard spre endocard astfel că ultimele doze depolarizate (subepicardice) vor fi primele care se vor repolariza.