Uretra

Uretra este un conduct prin intermediul c?ruia urina din vezica urinar? este expulzat? la exterior.

Diferă de la un sex la altul, astfel la femeie serveşte numai ca organ urinar, în timp ce la bărbat este un duct mixt genito-urinar.

Anatomie

Uretra masculină

Îşi incepe traseul(în formă de S italic) de la nivelul orificiului uretral al vezicii, pentru a se deschide la exterior prin meatul urinar(ostiu uretral extern) din vârful glandului. Prezintă:

• două curburi: posterioară sau subpubiană (concavă anterior și superior, relativ fixă, vârful ei constituie unghiul subpubian) și anterioară sau prepubiană (concavă inferior și posterior, dispare în erecție și la efectuarea unui cateterism uretral evacuator sau dilatator, vârful ei constituie unghiul prepubian)
• patru porţiuni îngustate şi trei porţiuni dilatate (de la exterior spre interior):
  • meatul extern sau orificiul extern: strâmtoare eliptică
  • fosa naviculară: dilatare ovoidală
  • în corpul spongios: strâmtoare lungă
  • fundul de sac al bulbului: dilatare accentuată
  • în porţiunea membranoasă: strâmtoare cilindrică
  • sinusul prostatic: dilatare
  • orificiul intern al uretrei: strâmtoare circulară
• trei porţiuni, după organele pe care le traverseză:

i) uretra prostatică

Străbate prostata de la bază spre vârf şi este partea cea mai dilatată. Are un traseu aproape vertical, în partea sa superoară, fiind mai aproape de faţa anterioară, iar inferior ea este mai apropiată de faţa posterioară a glandei. Peretele posterior al uretrei prezintă o plică longitudinală, numită creasta uretrală, care se întinde de la colul vezicii până la porţiunea membranoasă. Coliculul seminal este punctul cel mai proeminent al crestei, şi se află la jumătatea lungimii ei, iar împreună formează ceea ce se numeşte verum montanum. Acest colicul împarte uretra prostatică în două segmente: supraiacent, cu rol în expulzia urinii, şi subiacent cu rol comun pentru expulzia urinii cât şi a spermei. În vârful colicului seminal se deschide utriculul prostatic(vestigiu al ductului paramezonefric Müller) şi pe pările laterale ale acestuia, orificiile ductelor ejaculatoare. De o parte şi de alta a crestei uretrale se află sinusurile prostatice în care se găsesc orificiile de deschidere al ductelor prostatice, iar inferior de coliculul seminal, se bifurcă în două cute mucoase numite frâurile crestei uretrale, care se pierd apoi pe peretele posterior al uretrei membranoase.

ii) uretra membranoasă

Este cuprinsă între vârful prostatei  şi faţa superioară a bulbului spongios, iar pentru că străbate diafragma urogenitală, de care aderă, i se mai spune şi uretra diafragmatică. La acest nivel uretra este îconjurată de muşchiul sfincter uretral extern şi de cele două lame ale fasciei perineale mijlocii. Înainte de a perfora diafragma urogenitală, uretra membranoasă trece la un 1 cm inferior de simfiza pubiană şi de ligamentul arcuat al pubelui. Anterior are raport cu vena dorsală profundă a penisului(situată între ligamentul arcuat şi ligamentul transvers al perineului), iar posterior cu muşchiul transvers profund al perineului, muşchiul sfincter uretral extern, muşciul rectouretral, glandele bulbouretrale Mary-Cooper. Aceste raporturi explică mecanismul de rupere, prin „forfecare”, a uretrei în traumatismele pelvine. Este porţiunea cea mai puţin mobilă şi cea mai stîmtă a întregii uretre, dar poate fi dilatabilă.

iii) uretra spongioasă (peniană)

Pătrunde în corpul spongios pe faţa sa superioară, schimbându-şi direcţia de la vertical spre anterior şi superior. Rezultă că uretra la acest nivel nu va fi acoperită de ţesut erectil, fiind un punct slab în care se pot produce perforaţii spontane. Pe peretele posterior se găsesc orificiile glandelor bulbouretrale Cowper, în număr de două. Distal, la nivelul glandului penian, uretra prezintă o dilataţie numită fosa naviculară. Ea este delimitată superior de valvula fosei naviculare sau valvula lui Guerrin, un pliu al mucoasei uretrale, care, împreună cu peretele superior al fosei naviculare delimitează sinusul Guerrin. Acest sinus poate constitui un obstacol în timpul cateterismului ureteral. Meatul urinar sau ostiul uretral extern se află la nivelul glandului, în vârful acestuia, mai aproape de faţa lui uretrală, şi are aspect de fantă verticală care devine eliptică în micţiune.

Vascularizaţia. Limfatice.

Inervaţie: fibre senzitive şi motorii din nervii spinali și fibre vegetative din plexul hipogastric superior

Uretra feminină.

Începe prin orificiul intern al uretrei şi se termină la exterior prin orificiul extern al uretrei(meatul urinar- la marginile lui se află cele două papile uretrale). Are un traiect oblic inferior şi anterior. Prezintă două segmente:

• pelvin: raport posterior cu vagina, anterior cu plexul venos vezico-vaginal, vena dorasală profundă a clitorisului, ligamentele pubovezicale, simfiza pubiană, iar lateral cu m. ridicător anal, fascia superioară a diafragmei pelvine şi partea laterală a plexului venos Santorini.
• perineal: raport anterior cu ligamentul transvers al perineului şi vena dorsală profundă a clitorisului, posterior cu septul uretrovaginal, lateral cu muşchiul ridicător anal. Sub diafragma urogenitala, uretra are raport cu muşchii bulbocaveronşi şi corpii cavernoşi ai clitorisului.

Vascularizaţie. Limfatice.

Inervaţie: plexul hipogastric inferior (pelvic) şi nervul ruşinos.

Embriologie

Segmentele uretrei masculine au origine emriologică diferită: uretra prostatică este de origine endodermală, uretra supramontanală provine din porţiunea uretrală a sinusului urogenital primitiv, care la femeie reprezintă primordiul uretrei. Doar peretele posterior al uretrei supramontanale ete de origine mezodermală, provine din ductul mezonefrotic Wolff.

Histologie

Peretele uretrei este format din:

Fiziologie

Uretra masculină are funcţie dublă: asigură transportul urinii de la nivelul vezicii urinare la exterior, dar mai slujeşte şi pentru expulzarea spermei în timpul ejaculării.

Particularităţile structurale ale uretrei sunt cele care îi asigură funcţia de conduct urinar, facilitând trecerea urinii, ele sunt:

• mucoasă foarte elastică, care poate fi destinsă cu uşurinţă la tecerea urinii
• mucusul secretat de glandele uretrale, care lubrefiază suprafaţa uretrei
• plex venos conţinut în corion, care se goleşte în timpul micţiunii, lărgind lumenul canalului.

În faza ejaculatorie a actului sexual, sfincterul neted vezical şi sfincterul preprostatic se contractă progresiv, astfel că uretra prostatică supramontanală se închide, în timp ce uretra submontanală se dilată concomitent cu relaxarea sfincterului srtiat.

Ambele sfinctere împiedică sperma să ajungă în vezică, iar o deficienţă in ceea ce priveşte îndeplinirea acestei funcţii, poate constitui o cauză de infertilitate. Turgescenţa ţesutului cavernos din structura coliculului seminal, contribuie şi el la închiderea uretrei în timpul erecţiei împedicând ascensiunea lichidului seminal spre vezică,dar şi accesul urinii în ductele ejaculatoare.

Metode de investigaţii.

• Citoscopia
• Examen microscopic al secreției uretrale
• Uretrografie. Utilă pentru explorarea stricutilor uretrale, dar şi pentru evidenţierea tumorilor uretrei.
• Urografia intravenoasă. Indicată în perturbări excretorii prin uretră. Este contraindicată persoanelor cu hipersensibilitate la iod, cu insuficienţă renală,hepatică şi cardiacă, cu anemie hemolitică, stări febrile, sarcină.