Succesul tratamentului anticanceros depinde în mare masura de eficienta terapiei suportive, clinic health în care este inclusa si protectia antiemetica.
Tratamentul simptomatic este foarte important pentru pacientul neoplazic, deoarece ameliorarea calitatii vietii, alaturi de un suport psihoemotional adecvat, asigura reusita tratamentului oncologic în ansamblu.
Cele mai importante componente ale tratamentului suportiv sunt reprezentate de terapia durerii si de protectia antiemetica. Durerea în cancer este cauzata de progresia bolii, dar poate fi si o reactie adversa a tratamentului oncologic. Greata este un alt simptom care produce un mare disconfort pacientului neoplazic, si, paradoxal, ea se datoreaza în majoritatea cazurilor tratamentului citostatic. Severitatea senzatiei de greata este diferita pentru diferitele chimioterapice folosite, selectarea terapiei reprezentând un factor de anticipatie pentru necesitatea de antiemetice. Greata poate fi acuta - cu debut în primele 24 ore de la administrarea agentului chimioterapic, întârziata - când apare la 1-7 zile de la tratament (în special dupa administrarea de cisplatina) sau cronica. Greata de anticipatie (emeza anticipativa) apare înainte de administrarea citostaticului si este senzatia indusa de reactiile negative pe care pacientul le asocieaza cu preparatele anticanceroase (antivomitivele nu sunt eficiente în acest caz, tratamentul constând în sedare, consiliere, practicarea tehnicilor de relaxare, hipnoza).
Mecanismul emetogen în greata asociata chimioterapiei este reprezentat de stimularea receptorilor dopaminergici, serotoninergici, histaminergici, colinergici si opiozi, care determina activarea centrului vomei din bulb (controleaza atât activitatea motorie cât si cea secretorie care duc la aparitia greturilor si varsaturilor).
MEDICAMENTE ANTIVOMITIVE ÎN CANCER
1. Antagonistii receptorilor pentru serotonina (5 HT3): sunt substante foarte utile în combaterea greturilor si varsaturilor din cancer, dar nu sunt foarte accesibile financiar.
> Dolasetron (Anzemet) - 1,8 mg/kg (100mg) cu 30 minute (preperate IV) sau 60 minute (preparate PO) înaintea administrarii citostaticului. Pentru prevenirea G&V asociate radioterapiei se administreaza o doza unica de 0,3 mg/kg IV (40 mg).
> Granisetron (Kytril) - 10 µg/kg IV, cu 30 minute înaintea administrarii citostaticului sau 2 mg PO în 2 prize cu 1 zi înainte de chimioterapie. Pentru prevenirea G&V asociate radioterapiei se administreaza 2 mg PO cu 1 ora înaintea sedintei de radioterapie.
> Ondansetron (Zofran) - 0,15 mg/kg IV cu 30 minute înaintea administrarii citostaticului; ulterior se repeta doza la 4 si 8 ore de la prima doza. Pentru prevenirea G&V asociate radioterapiei se administreaza 8 mg Po de 3 ori/zi.
> Palosetron (Aloxi) - 0,25 mg IV cu 30 minute înaintea administrarii citostaticului.
Efectele secundare ale antagonistilor serotoninergici sunt reprezentate de: cefalee, constipatie, febra. Rareori au fost raportate: xerostomie (uscaciunea gurii), reactii de hipersensibilitate, eruptii cutanate, bronhospasm, tahicardie, modificari EKG, reactii extrapiramidale, hipoK, nivele tranzitor crescute ale transaminazelor si bilirubinei.
Este necesara precautie la pacientii cu sindrom de QT lung (sindrom Romano-Ward, diselectrolitemii - hipoK, hipoMg, hipoCa, tratament cu antiaritmice sau antracicline).
2. Aprepitant (Emend) - 125 mg PO în ziua 1 (ziua precedenta administrarii agentului citostatic), câte 80 mg în zilele 2 si 3. Aprepitant este metabolizat de catre enzimele sistemului citocromului P450, de aceea trebuie manifestata prudenta cu privire la interactiunile medicamentoase.
3. Neuroleptice - pentru efectul antivomitiv se folosesc butirofenone - droperidolul si fenotiazine - proclorperazina (Emetiral) si prometazina (Romergan). În ceea ce priveste droperidolul, este necesara monitorizare EKG timp de câteva ore dupa administrare, deoarece prezinta risc de prelungire a intervalului QT si consecutiv, risc de aritmii ventriculare maligne (torsada vârfurilor). Reactiile adverse ale neurolepticelor sunt reprezentate de: sedare (care este de fapt efectul principal al acestei clase de medicamente, utilizata în terapia antipsihotica), sindrom extrapiramidal (sindrom hiperton-hiperkinetic, cu manifestari parkinson-like), hipotensiune ortostatica, hiperprolactinemie (care cauzeaza scaderea libidoului, ginecomastie si impotenta la barbati si dismenoree la femei), xerostomie, constipatie, retentie urinara.
4. Metoclopramid - este un agent prokinetic util în prevenirea G&V asociate cu un chimioterapic slab sau moderat emetizant. Se administreaza 1-3 mg/kg IV cu 30 minute înaintea citostaticului, apoi 2 doze în primele 4 ore si înca 3 doze în urmatoarele 9 ore. Ca efecte secundare, pot aparea: sedare, tulburari de tranzit intestinal, sindrom extrapiramidal, hiperprolactinemie.
5. Dexametazona IV (1-3 fiole cu 30 minute înainte de administrerea citostaticului) creste eficienta neurolepticelor si metoclopramidului, în special în greata întârziata (care poate fi asociata cu inflamatie intestinala). Tratamentul cortizonic trebuie urmarit cu prudenta pentru aparitia reactiilor adverse.
În cazul chimioterapicelor puternic emetizante (cisplatina, dacarbazina, streptozocina) se vor folosi asocieri de antiemetice.