Sinemet (levodopa+carbidopa) - prospect
Sinemet este o combinaţie de carbidopa, MSD - un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici şi levodopa, MSD - precursorul metabolic al dopaminei, destinată tratamentului bolii şi sindromului Parkinson. Levodopa reduce simptomele bolii Parkinson prin decarboxilare la dopamină la nivel cerebral. Carbidopa, care nu traversează bariera hematoencefalică, inhibă numai decarboxilarea extracerebrală a levodopei, lăsând astfel disponibilă o cantitate mai mare de levodopa pentru transportul la nivel cerebral şi conversia ulterioară la dopamină. Comparativ cu levodopa, Sinemet asigură un răspuns terapeutic general mai bun. Sinemet realizează niveluri plasmatice de levodopa eficiente şi de lungă durată, deşi cantitatea de levodopa administrată este cu aproximativ 80% mai mică decât în cazul administrării numai de levodopa. Carbidopa previne acţiunea piridoxin hidrocloridului (vitamina B6) de accelerare a metabolizării periferice a levodopei la dopamină.
Indicaţii: Sinemet este indicat în tratamentul bolii şi sindromului Parkinson. El ameliorează multe dintre simptomele parkinsonismului, în special rigiditatea şi bradikinezia. Deseori, Sinemet este eficient şi în ameliorarea tremorului, disfagiei, sialoreei şi a instabilităţii posturale asociate bolii şi sindromului Parkinson. De obicei, atunci când răspunsul terapeutic la administrarea numai de levodopa este neregulat, iar semnele şi simptomele bolii Parkinson nu sunt uniform controlate pe parcursul zilei, înlocuirea levodopei cu Sinemet ameliorează fluctuaţiile răspunsului terapeutic. Prin reducerea anumitor reacţii adverse produse de administrarea numai de levodopa, Sinemet permite unui număr mai mare de pacienţi obţinerea unei ameliorări adecvate a simptomelor bolii Parkinson. Sinemet este de asemenea indicat la pacienţii cu parkinsonism care primesc preparate vitaminice ce conţin piridoxin hidroclorid (vitamina B6).
Posologie şi mod de administrare: Doza zilnică optimă de Sinemet trebuie determinată cu precauţie pentru fiecare pacient în parte prin tatonări succesive.Tabletele de Sinemet 25/250 conţin carbidopa şi levodopa într-un raport de 1:10 (Sinemet 25/250). Prin apăsare, tabletele de Sinemet se pot rupe în jumătăţi. Aspecte generale: Doza trebuie stabilită individualizat, în funcţie de necesităţile fiecărui pacient, aceasta putând implica atât ajustarea cantităţii administrate per priză cât şi a ritmului de administrare. Studiile efectuate au arătat că dopa-decarboxilaza periferică este saturată cu carbidopa după administrarea unei doze de aproximativ 70-100 mg/zi. Pacienţii care primesc o doză de carbidopa mai mică decât aceasta prezintă mai frecvent greaţă şi vărsături. Medicaţia standard antiparkinsoniană, alta decât administrarea numai de levodopa, poate fi continuată în timpul administrării de Sinemet, dar pot fi necesare ajustări ale dozelor. Posologia iniţială uzuală: Doza iniţială de Sinemet 25/250, este de o jumătate de tabletă administrată o dată sau de două ori pe zi. Totuşi, este posibil ca, pentru un număr însemnat de pacienţi, această doză să nu furnizeze cantitatea necesară de carbidopa. Doza poate fi mărită cu 1/2 de tabletă pe zi sau la două zile, până la obţinerea răspunsului optim. Răspunsul apare după prima zi şi, uneori, chiar după o singură doză. De obicei, efectul terapeutic maxim este obţinut într-o perioadă de şapte zile, comparativ cu săptămâni sau luni, în cazul administrării numai de levodopa. Transferul pacienţilor trataţi anterior cu levodopa: Deoarece atât răspunsul terapeutic cât şi reacţiile adverse apar mai rapid după administrarea de Sinemet decât după levodopa, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în perioada de tatonare a dozei. Mai precis, mişcările involuntare apar mai rapid după administrarea de Sinemet decât după levodopa. Apariţia mişcărilor involuntare poate necesita reducerea dozelor. La unii pacienţi, blefarospasmul poate fi un semn precoce de supradozare. Tratamentul cu levodopa trebuie întrerupt cu cel puţin 12 ore înainte de începerea terapiei cu Sinemet (24 de ore pentru preparatele de levodopa cu eliberare controlată). Trebuie aleasă o doză zilnică de Sinemet care asigură aproximativ 20% din cantitatea de levodopa administrată anterior. Pentru majoritatea pacienţilor trataţi anterior cu doze de levodopa mai mari de 1500 mg, se recomandă administrarea unei tablete de Sinemet 25/250 de trei-patru ori pe zi. Tratamentul de întreţinere: Terapia trebuie individualizată şi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic dorit. Pentru inhibarea optimă a decarboxilării extracerebrale a levodopei trebuie administrate zilnic cel puţin 70-100 mg de carbidopa. Dacă este necesar, dozele de Sinemet 25/250 pot fi crescute cu o jumătate de tabletă sau cu o tabletă în fiecare zi sau la două zile, până la atingerea unui maxim de 8 tablete pe zi. Experienţa cu doze de carbidopa mai mari de 200 mg/zi este limitată. Doza maximă recomandată: Doza maximă recomandată este de 8 tablete de Sinemet 25/250 (200 mg de carbidopa şi 2 g de levodopa) pe zi. Pentru un pacient cu o greutate de 70 kg aceasta înseamnă 3 mg/kg corp de carbidopa şi 30 mg/kg corp de levodopa.
Contraindicaţii: Nu se va administra Sinemet concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază (exceptând dozele mici de inhibitori selectivi ai MAO-B). Terapia cu IMAO trebuie întreruptă cu cel puţin două săptămâni înainte de administrarea de Sinemet. Sinemet este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la oricare dintre componentele acestui medicament şi la pacienţii cu glaucom cu unghi închis. Deoarece levodopa poate activa un melanom malign, Sinemet nu va fi administrat la pacienţii cu leziuni tegumentare suspecte, nediagnosticate, sau la cei cu antecedente de melanom.
Precauţii: Nu se recomandă folosirea Sinemet pentru tratarea reacţiilor extrapiramidale induse de medicamente. Sinemet poate fi administrat pacienţilor trataţi anterior numai cu levodopa; în acest caz tratamentul numai cu levodopa trebuie întrerupt cu cel puţin 12 ore înainte de începerea terapiei cu Sinemet. Levodopa trebuie înlocuită cu o doză de Sinemet care să asigure aproximativ 20% din cantitatea de levodopa anterioară (vezi Posologie şi mod de administrare). La pacienţii trataţi anterior doar cu levodopa pot apărea diskinezii, deoarece carbidopa permite creşterea nivelului cerebral de levodopa şi implicit al celui de dopamină produsă. Apariţia diskineziilor impune reducerea dozei. Sinemet, ca şi levodopa, poate determina mişcări involuntare şi tulburări mintale. Se consideră că aceste reacţii se datorează creşterii nivelului cerebral de dopamină în urma administrării de levodopa, iar folosirea Sinemet poate cauza o recădere. Poate fi necesară reducerea dozei. Toţi pacienţii trebuie atent supravegheaţi pentru depistarea rapidă a apariţiei unei depresii cu tendinţă de suicid. Se recomandă o atenţie specială la pacienţii cu psihoze active sau în antecedente. De asemenea, Sinemet trebuie administrat cu precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente psihoactive (vezi interacţiuni medicamentoase). Sinemet trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni grave cum ar fi: boli cardiovasculare sau pulmonare, astm bronşic, afecţiuni renale, hepatice sau endocrine şi la cei cu antecedente de boală ulceroasă (datorită posibilităţii de apariţie a hemoragiei gastrointestinale superioare) sau de convulsii. Ca şi în cazul folosirii levodopei, Sinemet trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu infarct miocardic recent care prezintă o aritmie reziduală atrială, nodală sau ventriculară. În aceste cazuri funcţia cardiacă trebuie atent monitorizată, mai ales în perioada de iniţiere a tratamentului şi de tatonare a dozei de Sinemet. Pacienţii cu glaucom cronic cu unghi deschis pot fi trataţi cu Sinemet, dar cu atenţie, avându-se în vedere ca presiunea intraoculară să fie bine controlată, iar pacientul să fie monitorizat pe durata tratamentului pentru depistarea eventualelor modificări ale tensiunii intraoculare. Când terapia antiparkinsoniană a fost sistată brusc, s-a observat apariţia unui complex de simptome, asemănătoare sindromului neuroleptic malign, care cuprinde: rigiditate musculară, febră, tulburări mintale, precum şi creşterea nivelului seric al creatin fosfokinazei. De aceea este necesară supravegherea atentă a pacienţilor atunci când se reduce brusc sau se întrerupe doza de Sinemet, mai ales dacă aceştia primesc şi neuroleptice. Ca şi în cazul folosirii levodopei, în timpul terapiei antiparkinsoniene prelungite se recomandă evaluarea periodică a funcţiei hepatice, hematopoietice, cardiovasculare şi renale. Dacă este necesară anestezia generală, Sinemet se poate administra atât timp cât pacientului i se permite hidratarea orală şi medicaţia per os. Dacă tratamentul este întrerupt temporar, dozele iniţiale uzuale vor fi administrate de îndată ce pacientul poate primi medicaţie orală. Administrarea la copii: Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Sinemet la copii şi nu se recomandă administrarea acestuia la pacienţii sub 18 ani.
Sarcină şi alăptare: Sarcină: Deşi efectele Sinemet asupra sarcinii umane nu se cunosc, atât levodopa cât şi combinaţiile de carbidopa şi levodopa provoacă malformaţii viscerale şi scheletale la iepuri. De aceea, folosirea Sinemet la femeile cu potenţial reproductiv necesită evaluarea beneficiilor scontate comparativ cu riscurile posibile în cazul apariţiei sarcinii. Alăptare: Nu se ştie dacă levodopa sau carbidopa se excretă în laptele matern. Deoarece prin laptele matern se excretă multe medicamente şi datorită potenţialului de generare a unor reacţii adverse grave la sugari, trebuie luată decizia de ablactaţie sau cea de sistare a tratamentului cu Sinemet, în funcţie de importanţa medicamentului pentru mamă.
Interacţiuni medicamentoase: Trebuie manifestată prudenţă în administrarea concomitentă cu Sinemet a următoarelor medicamente: Antihipertensive: Când Sinemet se asociază terapiei anterioare cu antihipertensive, poate apărea hipotensiune posturală simptomatică. De aceea, la iniţierea terapiei cu Sinemet poate fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antihipertensive. Antidepresive: pentru pacienţii trataţi cu inhibitori de monoaminoxidază, vezi Contraindicaţii). Rareori s-au semnalat reacţii adverse, inclusiv hipertensiune şi diskinezii în timpul tratatmentului concomitent cu antidepresive triciclice şi Sinemet (Pentru pacienţii trataţi cu IMAO, vezi Contraindicaţii). Alte medicamente: Fenotiazinele şi butirofenonele pot reduce efectul terapeutic al levodopei. Fenitoina şi papaverina au influenţat negativ efectul benefic al levodopei în boala Parkinson. Pacienţii trataţi cu Sinemet cărora li se administrează şi aceste medicamente trebuie supravegheaţi atent pentru a sesiza eventuala dispariţie a efectului terapeutic. Deoarece levodopa se află în competiţie cu anumiţi aminoacizi, absorbţia sa poate fi redusă la pacienţii care primesc o dietă bogată în proteine.
Reacţii adverse: Reacţiile adverse care apar frecvent la pacienţii trataţi cu Sinemet sunt datorate activităţii neurofarmacologice centrale a dopaminei. De obicei, aceste reacţii pot fi atenuate prin reducerea dozelor. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dischineziile, incluzând mişcări coreiforme, distonice şi alte mişcări involuntare. Spasmele musculare şi blefarospasmul pot fi considerate semne precoce care indică necesitatea reducerii dozelor. Alte reacţii adverse severe sunt: tulburări mintale, incluzând ideaţia paranoidă şi episoade psihotice, depresie cu sau fără tendinţă la suicid şi demenţa. Greaţa este o reacţie adversă frecvent întâlnită, dar mai puţin severă. Reacţii adverse mai puţin frecvente sunt: tulburări de ritm cardiac şi/sau palpitaţii, episoade de hipotensiune ortostatică, fenomene bradikinetice (fenomenul “on-off”), anorexie, vomă, ameţeli şi somnolenţa. Rar, s-au mai semnalat hemoragie gastrointestinală, ulcer duodenal, hipertensiune, flebită, leucopenie, anemie hemolitică şi nehemolitică, trombocitopenie, agranulocitoză, dureri toracice, dispnee şi parestezii. Rareori s-au semnalat convulsii, dar nu s-a stabilit o relaţie cauzală între apariţia lor şi administrarea de Sinemet. Teste de laborator: Modificări ale diferitelor teste de laborator au apărut în cursul terapiei cu preparate de carbidopa-levodopa, deci pot apărea şi în cursul tratamentului cu Sinemet. Acestea cuprind creşteri ale testelor funcţionale hepatice cum ar fi fosfataza alcalină, GOT(ASAT), GPT(ALAT), lactat dehidrogenaza, bilirubina, azotul ureic sanguin, creatinina, acidul uric şi testului Coombs pozitiv. S-au raportat scăderea hemoglobinei, hematocritului, creşterea glicemiei, apariţia leucocituriei, bacteriuriei şi a hematuriei. Preparatele cu carbidopa-levodopa pot da o reacţie fals pozitivă atunci când pentru determinarea cetonuriei se foloseşte testul cu hârtie indicatoare. Rezultatul reacţiei nu va mai fi alterat dacă proba de urină se fierbe. Rezultate fals negative pot apărea şi la determinarea glicozuriei prin metode care folosesc glucozoxidaza. Anemia hemolitică s-a înregistrat foarte rar. Alte reacţii adverse semnalate la terapia cu levodopa şi care potenţial pot apărea la terapia cu Sinemet: Sistem nervos: ataxie, amorţeală, accentuarea tremorului mâinilor, contracturi musculare, crampe musculare, trismus, activarea unui sindrom Horner latent. Psihiatrice: confuzie, insomnie, coşmaruri, halucinaţii, iluzii, agitaţie, anxietate, euforie. Gastrointestinale: uscăciunea gurii, gust amar, sialoree, disfagie, bruxism, sughiţ, durere şi disconfort abdominal, constipaţie, diaree, flatulenţă, senzaţie de arsură a limbii. Metabolice: creştere sau scădere în greutate, edeme. Dermatologice: eritem facial, transpiraţie abundentă, transpiraţie închisă la culoare, rash, căderea părului. Urogenitale: retenţia urinară, incontinenţă urinară, urină închisă la culoare, priapism. Analizatori: diplopie, vedere neclară, midriază, crize oculogire. Diverse: slăbiciune, lipotimie, oboseală, cefalee, răguşeală, disconfort general, bufeuri, senzaţii de excitaţie, tipuri bizare de respiraţie, sindrom neuroleptic malign, melanom malign (vezi Contraindicaţii). Alte reacţii adverse semnalate la terapia cu Sinemet CR şi care potenţial pot apărea la terapia cu Sinemet: Sistem nervos: căderi, tulburări ale mersului.
Supradozare: Conduita în supradozarea acută cu Sinemet este de fapt aceeaşi ca în supradozarea acută cu levodopa; totuşi, piridoxina nu este eficace în anularea efectelor produse de Sinemet. Trebuie instituită monitorizarea electrocardiografică, iar pacientul va fi urmărit atent pentru a sesiza apariţia unor eventuale artimii; dacă este necesar, se va administra medicaţia antiaritmică adecvată. Trebuie avută în vedere posibilitatea ca pacientul să fi ingerat şi alte medicamente împreună cu Sinemet. Până în prezent, nu s-au raportat cazuri dializate, deci nu se cunoaşte efectul acestei proceduri în caz de supradozare.
Formă de prezentare: Cutii cu 100 de tablete, fiecare tabletă conţinând 25 mg carbidopa şi 250 mg levodopa.