Meningita reprezinta inflamatia foitei care acopera structurile mielo-cerebrale (meninge).

Meningita este o boală neurologică gravă (cel mai adesea de cauză infecțioasă) care necesită tratament de urgență. Afecțiunea poate evolua către vindecare completă, vindecare cu sechele sau deces.

Care sunt  semnele și simptomele de meningită?

• poziție antalgică în cocoș de pușcă (decubit lateral, ghemuit, cu genunchii la piept și ceafa în extensie)
• febră cu frisoane
• stare generală proastă
• redoare de ceafă (contracție dureroasă a musculaturii cefei care se opune mișcării de flexie pasivă sau activă a gâtului, în încercarea de a atinge toracele cu bărbia)
• fotofobie (intoleranța la lumină)
• cefalee intensă
• vărsături în jet, neprecedate de greață
• somnolență, stări confuzionale
• convulsii
• leziuni cutanate (meningococemie)

Semnele meningeale clasice se obțin prin manevre de elongare a rădăcinilor nervilor spinali, care generează durere și limitează flexia în regiunea cervicală și extensia la nivelul membrelor inferioare. Există o serie de manevre clinice care pun în evidență iritația meningeală (meningism):

• Kernig I – la încercarea de flexie a coapsei din șold, cu pacientul în decubit dorsal și membrul inferior în extensie, pacientul va face involuntar flexia genunchiului
• Kernig II – la încercarea de extensie a gambei pe coapsă, cu pacientul aflat în decubit dorsal și cu coapsa flectată pe abdomen, apare durere și rezistență la mobilizare
• Brudzinski I – la încercarea de flexie a capului pe torace, pacientul acuză durere și face involuntar dublă flexie (flexia gambelor pe coapse și a coapselor pe abdomen)
• Brudzinski II – la flexia pasivă a unei coapse pe abdomen, apare și flexia gambei și coapsei membrului contralateral

Pentru diagnosticul etiologic trebuie efectuată puncție lombară, o investigație neuroimagistică (CT, IRM), hemocultură.