Sarcina este o conditie unica în biologia umana, prin aceea ca reprezinta o stare de toleranta imuna.
50% din materialul genetic al embrionului purtat de gravide este de origine străină (paternă), făcând ca sarcina să fie o hemiallogrefă. În mod normal, în prezența de antigene străine, organismul reacționează prin declanșarea unei reacții imune al cărei scop este eliminarea materialului nonself. În sarcină nu apare însă rejet imun tocmai pentru că organismul femeii intră într-o stare de toleranță imună. Această toleranță imună face și ca bolile autoimune să aibă o evoluție favorabilă la femei pe durata sarcinii. În plus, bariera placentară este și ea un mecanism important de protecție imunologică a fătului.
Multă vreme s-a considerat că în spatele avorturilor recurente s-ar putea afla rejetul imun al fătului de către organismului matern, pe fondul unui sistem imun hipersensibil, și s-a încercat tratament cu corticosteroizi sau imunoglobuline intravenos pentru supresia acestui răspuns excesiv, fără prea mare succes.
Cercetări recente au arătat că de fapt ținta terapeutică nu ar trebui să fie imunosupresia maternă, ci mai degrabă creșterea toleranței sistemului imun matern. Au fost descrise la gravide o serie de limfocite T reglatoare (Tregs) care suprimă autoimunitatea și cresc toleranța sistemului imun la anumite antigene nonself. În sarcină, aceste limfocite recunosc antigenele parterne, supresează răspunsul imun matern și mitighează conflictul imun materno-fetal declanșat de alloantigenele paterne. Deficitul acestor limfocite este asociat cu lipsa toleranței față de materialul genetic patern și cu avort spontan. Astfel, s-a observat o creștere a proporției de Tregs în timpul sarcinii, creștere care lipsește la femeile cu pierderi de sarcină recurente. Această teorie este susținută și de testul terapeutic cu filgrastim (G-CSF, factor de creștere pentru granulocite), care scade rata avorturilor.
Referințe: Inducing Tolerance to Pregnancy, NEJM