Radiografia toracica (radiografia cord-pulmon) poate oferi informatii valoroase în patologia cardiovasculara, atât prin analiza siluetei cardiace, cât si a câmpurilor pulmonare.
Silueta cardiacă
Primul pas în evaluarea cordului pe o radiografie toracică de față este reprezentat de aprecierea indicelui cardiotoracic (raportul dintre lățimea cordului, măsurată prin sumarea celor mai mari distanțe între linia mediană și conturul drept și stâng, și cea a toracelui), care trebuie să fie în mod normal sub 0.5.
Urmează evaluarea arcurilor siluetei cardiace:
arcul superior stâng – corespunde butonului aortic și este în mod normal convex spre exterior. Poate fi modificat în coarctația de aortă, hipertensiunea arterială sau anevrismul de aortă.
- arcul mijlociu stâng (golful cardiac) – este plan/concav spre exterior, format de marginea stângă a trunchiului arterei pulmonare și de auriculul stâng. Bătăile arcului mijlociu stâng sunt sincrone cu ale arcului aortic și invers-sincrone cu cele ale ventriculului stâng. Devine bombat în hipertensiunea pulmonară sau dilatarea atrială stângă.
- arcul inferior stâng – cel mai lung, convex spre exterior, este dat de ventriculul stâng. Poate fi alungit în hipertrofia ventriculară stângă.
- arcul superior drept – rectiliniu sau ușor convex spre exterior, reprezintă proiecția marginii drepte a pediculului vascular și vena cavă superioară. La adult, în poziție ortostatică, arcul superior drept este dat de aorta ascendentă.
- arcul inferior drept – ușor convex spre exterior, este dat de marginea dreaptă a atriului drept și vena cavă inferioară. Unghiul delimitat între arcul inferior drept și diafragm se numește sinus cardiofrenic drept și poate fi închis (rectiliniu) când există stază în vena cavă inferioară. Conturul drept poate fi modificat în dilatarea atrială dreaptă, dilatarea atrială stângă sau hipertrofia ventriculară dreaptă.
Radiografia toracică de profil poate fi utilă în cazul unor modificări radiologice la interfața cord-plămân. Bombarea ariei precardiace pe radiografia de profil semnifică hipertrofie ventriculară dreaptă iar bombarea ariei retrocardiace semnifică dilatare atrială stângă.
Există o serie de pattern-uri de modificări ale radiografiei toracice în patologia cardiacă: cordul în picătură (la longilini, cu torace astenie, sau la emfizematoși), cord orizontalizat (la picnici, obezi, gravide), cord configurat aortic, mitral, pericardic sau miopatic.
Câmpurile pulmonare
În patologia cardiovasculară pot apărea modificări ale câmpurilor pulmonare ce realizează un sindrom vascular (precapilar, capilar, postcapilar).
Sindromul vascular precapilar poate evidenția hipervascularizație (hiperemie) sau hipovascularizație (olighemie). Hiperemia pulmonară poate apărea în șunturi cardiace stânga-dreapta (defecte septale), în stările de supraîncărcare volemică (sindrom nefrotic) sau în sindroamele hiperkinetice (hipertiroidism) și se manifestă prin scăderea transparenței pulmonare, mărirea hilurilor și accentuarea desenului vascular. Olighemia poate fi unilaterală (în hipoplazia sau stenoza de arteră pulmonară) sau bilaterală (în tetralogia Fallot) și se evidențiază radiologic prin transparență pulmonară crescută și desen vascular gracil. Hipertensiunea arterială pulmonară este o altă formă de sindrom vascular precapilar care se remarcă imagistic prin hiluri mărite de volum, amputate spre periferie, unde există hipertransparență pulmonară.
Sindromul vascular capilar apare în afecțiunile pulmonare obstructive cu hipertensiune pulmonară și se manifestă radiologic prin accentuarea desenului bronhovascular.
Sindromul vascular postcapilar definește staza pulmonară: acută (edemul pulmonar acut) sau cronică (în insuficiența cardiacă – accentuarea desenului vascular, redistribuția circulației către vârfuri, apariția liniilor Kerley).
Revărsatele pleurale sunt de asemenea o modificare frecventă în insuficiența cardiacă.