Scleroza multiplă este o afecțiune neurologică inflamatorie caracterizată prin leziuni demielinizante la nivelul sistemului nervos. Cauza nu este complet elucidată, iar principala teorie propusă este cea a autoimunității.
Recent au apărut multe alte ipoteze etiologice: genetice, vasculare, infecțioase, metabolice.
Autoimunitatea
Clasic, scleroza multiplă este considerată o boală autoimună, în care se formează autoanticorpi împotriva mielinei. Valabilitatea acestei teorii este susținută chiar de eficiența tratamentelor imunosupresoare care încetinesc progresia bolii. Scleroza în plăci este de 2-3 ori mai frecventă la femei față de bărbați, sexul feminin fiind mai susceptibil la boli inflamatorii-autoimune.
În legătură cu autoimunitatea a fost propusă și teoria igienei, care spune că persoanele care mențin o igienă extrem de strictă nu mai au niciun contact cu antigene străine care ar trebui să le asigure maturarea sistemului imunitar și sunt predispuși să dezvolte boli autoimune, inclusiv SM, spre deosebire de indivizii din țările subdezvoltate, care au o igienă mai precară însă dar o prevalență scăzută de boli autoimune.
Ereditatea
Scleroza multiplă este considerată o boală cu agregare familială, circa 10-20% dintre pacienți având o rudă afectată. Studiile pe gemeni monozigoți susțin și ele ipoteza genetică, evidențiind o concordanță de 35%. Susceptibilitatea la boală este însă probabil poligenuică. Au fost descoperite mai multe variante genetice ale antigenelor HLA asociate cu scleroza în plăci (DR15, DQ6, DRB1). Este clar că bagajul genetic nu este singurul factor implicat, având în vedere modificarea riscului la persoanele care emigrează la vârste mici.
Vitamina D
Deficitul de vitamină D este considerat un factor de risc din ce în ce mai important pentru scleroza multiplă (Lancet Neurology). Acest fapt este susținut și de prevalența mai mare a bolii odată cu creșterea latitudinii (numărul cazurilor este crescut la nordici față de cei de la ecuator), care ar putea fi explicată printr-o expunere insuficientă la soare și deci o sinteză redusă de vitamina D, care are și rol imunomodulator. Și alte categorii de persoane cu deficit de vitamină D prezintă un risc crescut de scleroză în plăci.
Insuficiența venoasă. CCSVI
Recent a fost propusă și o teorie vasculară pentru apariția sclerozei multiple – insuficiența venoasă cerebrospinală cronică (CCSVI). Mai multe despre CCSVI și tratamentul ei (angioplastia de eliberare) am scris aici.
Neuroinfecțiile
Agenții infecțioși care produc afectare nervos centrală sunt considerați atât factori trigger pentru scleroza multiplă, cât și cauze pentru leziunile demielinizante ca diagnostic alternativ sclerozei în plăci. Mecanismul prin care acestea ar putea declanșa boala este mimetismul molecular al unor antigenele infecțioase cu mielina, împotriva căreia anticorpii anti-microbieni reacționează încrucișat. Cel mai mult studiate au fost infecția cu Borrelia (boala Lyme, produsă prin înțepătura de căpușă) și neurovirozele (virusul herpetic și Epstein-Barr). Mai multe despre asocierea neuroinfecții-scleroză multiplă puteți citi aici.
Factori de mediu
Factorii de mediu incriminați în creșterea riscului de scleroză multiplă sunt fumatul, expunerea profesională la solvenți, anumite vaccinări și preparatele hormonale, însă dovezile sunt insuficiente. Acidul uric pare să aibă un rol protector.