Pancreasul este o gland? mixt?, viagra având atât o component? endocrin? cât ?i una exocrin?.
Pancreasul exocrin ocupă circa 95% din volumul pancreasului şi este o glandă tubuloacinoasă ramificată, de tip seros.
Pancreasul endocrin
- este format dintr-o reţea de fibre de reticulină care delimitează insule de celule endocrine (insule Langerhans); există de asemenea şi celule endocrine izolate, dispersate în masa de pancreas exocrin
- există circa 1-2 milioane de insule Langerhans în pancreas, fiind concentrate în special la nivelul cozii
- la nivelul pancreasului se realizează un sistem port arterial: arteriolele aferente ajung la periferia insulei Langerhans, se capilarizează şi vascularizează celulele insulare (iniţial pe cele periferice apoi pe cele centrale), după care se continuă cu arteriole eferente care se vor recapilariza ulterior în jurul acinilor pancreatici.
Există 4 tipuri celulare principale la nivelul pancreasului endocrin (diferenţiere realizată prin imunocitochimie):
- celule secretoare de insulină (51 aa)
- sunt celulele B sau β, reprezintă 70% din celulele insulare
- localizare: în centrul insulei
- prezintă granule de secreţie de 300 nm
- celule secretoare de glucagon (29 aa)
- sunt celulele A sau α, reprezintă 20% din celulele insulare
- localizare: predominant la periferia insulei
- prezintă granule de secreţie de 250 nm
- celule secretoare de somatostatin (14 şi 28 aa)
- sunt celulele D sau d, reprezintă 7-8% din celulele insulare
- localizare: la periferia insulei
- prezintă granule de secreţie de 200 nm
- celule secretoare de polipeptid pancreatic (36 aa)
- sunt celulele PP sau F, reprezintă 1-2% din celulele insulare
- localizare: la periferia insulei
- prezintă granule de secreţie de 100-150 nm
- alte tipuri celulare: celule secretoare de gastrină, secretină şi bombesină.
Fiziologia hormonilor pancreatici:
Insulina
- secreţia sa depinde de nivelul glicemiei
- mecanism de acţiune: se leagă de receptori membranari specifici (cu structură tetramerică α2β2); după legarea insulinei la subunităţile α are loc autofosforilarea subunităţilor β care va determina activarea tirozinkinazei cu fosforilarea ulterioară a unor enzime intracelulare. Efectul constă în creşterea permeabilităţii celulare pentru glucoză şi aminoacizi, care pătrund în celulă, favorizarea influxului de K+ şi creşterea sintezei de glicogen, proteine şi lipide.
Efectele insulinei:
- asupra metabolismului glucidic:
- favorizează captarea şi utilizarea intracelulară a glucozei, scăzând astfel glicemia
- creşte glicoliza => ATP şi glicogenogeneza => depozite de glicogen
- scade gluconeogeneza şi glicogenoliza
- transformă excesul de glucoză în lipide (glucoza prin glicoliză este convertită în acetil-CoA, care este utilizată pentru lipogeneză => AG liberi şi TG, care sunt depozitaţi în adipocit)
- asupra metabolismului proteic:
- favorizează pătrunderea aminoacizilor în celulă şi sinteza proteică
- asupra metabolismului lipidic:
- creşte lipogeneza (favorizează pătrunderea AGL şi sinteza de novo de AGL din glucoza în exces) şi scade lipoliza (prin inhibarea lipazei hormon sensibile)
În funcţie dependenţa de insulină a ţesuturilor, există ţesuturi insulino-dependente (glucoza pătrunde în celulă şi este utilizată doar în prezenţa insulinei – muşchi, ţesut adipos) şi ţesuturi insulino-independente (captarea glucozei se face şi în absenţa insulinei – ţesut nervos, eritrocit).
Reglarea secreţiei de insulină:
- stimulează secreţia de insulină: creşterea glicemiei, Aa, corpii cetonici, SNV PS, hormonii hiperglicemianţi (STH, GC, hormonii tiroidieni, glucagonul), gastrina, secretina, CCK, GIP.
- inhibă secreţia de insulină: scăderea glicemiei, SNV S, somatostatina.
Glucagonul
- secreţia sa depinde de asemenea de nivelul glicemiei
- mecanism de acţiune: AMPc dependent
- efecte: creşte glicemia prin creşterea glicogenolizei hepatice şi favorizarea GNG din aminoacizi; creşte de asemenea lipoliza, catabolismul proteic şi cetogeneza hepatică; scade secreţia gastrică acidă şi are şi efect inotrop (+).
Reglarea secreţiei de glucagon:
- stimulează secreţia de glucagon: scăderea glicemiei, SNV S, creşterea Aa circulanţi.
- inhibă secreţia de glucagon: creşterea glicemiei, somatostatina, insulina.