Palparea rinichilor este o metoda de examinare clinica a aparatului reno-urinar.
Normal, rinichiul stâng nu se palpează, iar din rinichiul drept se simte doar polul inferior, sub rebordul costal. Descrierea clinică a palpării este de „lombe suple” sau rinichi nepalpabili. Rinichii devin palpabili în caz de ptoză renală (nefroptoză), mobilitate anormală sau mărire de volum (nefromegalie); palparea poate decela și alte cauze de „lombă plină” – supurație perinefretică, hematoame sau tumori retroperitoneale. Procedura de palpare poate fi dificilă la persoanele obeze.
Există mai multe metode de palpare a rinichiului:
- procedeul Guyon (palpare bimanuală în decubit dorsal): cu pacientul așezat în decubit dorsal, genunchii flectați pe coapse, mâinile pe lângă corp și musculatura abdominală relaxată, examinatorul se plasează pe partea dreaptă (pentru rinichiul drept) și aplică mâna stângă posterior, cu vârful degetelor în unghiul costovertebral, iar mâna dreaptă pe peretele abdominal anterior, cu vârful degetelor sub rebordul costal. Pacientul va fi rugat să inspire profund, iar prin apropierea celor două mâini (balotare) se tentează palparea lojelor renale. Lafel se procedează și pentru rinichiul stâng (mâna dreaptă sub lombă și mâna stângă pe peretele abdominal.
- procedeul Glenard (palpare unimanuală în decubit dorsal): se practică la persoanele slabe, examinatorul cuprinzând flancul abdominal între police și restul degetelor de la o mână (policele se plasează sub rebord, iar restul degetelor în lombă).
- procedeul Israeli (palpare bimanuală în decubit lateral): cu pacientul în decubit lateral opus rinichiului examinat și membrul inferior opus în semiflexie, medicul plasează cele două mâini în lombă și flancul abdominal, încercând să simtă rinichii la inspir profund.
- procedeul Petit (procedeul Guyon modificat pentru rinichiul stâng)