Omeran (omeprazol), cialis sovaldi capsule - prospect
Formă de prezentare: Capsule operculate. Cutie pliantă de carton conţinând 2 blistere a câte 10 capsule.
Compoziţie: 0,240 g microcapsule enterosolubile ce conţin 20 mg omeprazol/capsulă.
Proprietăţi: Omeprazolul, un derivat de imidazol, este considerat medicamentul cu cea mai puternică şi durabilă acţiune de inhibare a secreţiei gastrice acide. Este o bază slabă, care eliberează forma activă în mediu acid la nivelul celulelor parietale, unde se acumulează. Substanţa marcată radioactiv dispare repede din plasmă, dar se menţine mai mult de 16 ore la nivelul celulelor parietale. Studii efectuate asupra glandelor gastrice izolate au arătat inhibarea diferitelor tipuri de secreţie stimulată (prin histamină, carbacolină, AMPc) şi a secreţiei bazale. Acţiunea este atribuită deprimării activităţii H+, K+- ATP-azei, enzimă din membrana celulelor parietale care transferă ionii de hidrogen din citoplasmă în mediul extracelular, având funcţie de pompă de protoni. Acţiunea ei este rapidă şi durabilă; o singură priză zilnică exercită un control reversibil asupra secreţiei gastrice. Omeprazolul s-a dovedit foarte eficace terapeutic la ulceroşi. Durerea ulceroasă se linişteşte în cea mai mare măsură încă din prima săptămână de tratament. Studii controlate au arătat că tratamentul cu doze de 30 mg/zi determină vindecarea ulcerului duodenal în proporţie de 73% după 2 săptămâni şi 92% după 4 săptămâni (pentru cimetidină proporţia de vindecări a fost de 46% respectiv 74%); tratamentul cu 40 mg/zi a realizat vindecări de 93% din cazuri după 2 săptămâni şi 100% după 4 săptămâni. Frecvenţa recidivelor, la 6 luni de la vindecare şi oprire a medicaţiei a fost de 31% (faţă de 50-60% pentru blocantele H2-histaminergice). Au fost obţinute rezultate bune şi în ulcerul gastric, de asemenea în sindromul Zollinger - Ellison.
Farmacocinetică: Absorbţie şi distribuţie: Produsul este format din microcapsule enterosolubile ce conţin omeprazol, acesta fiind labil în mediul acid. Absorbţia omeprazolului începe după ce acesta părăseşte stomacul. Absorbţia este rapidă, picul plasmatic apare după 0,5-3,5 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 30-40% după administrarea unei doze de 20-40 mg, datorită unei metabolizări presistemice însemnate. După administrări repetate ale unei doze zilnice unice, biodisponibilitatea creşte până la 60%. Prezenţa alimentelor nu influenţează biodisponibilitatea omeprazolului. La subiecţii sănătoşi timpul de înjumătăţire este de 0,5 - 1 oră şi clearance-ul total este de 500-600 ml/min. Omeprazolul se leagă de proteine în proporţie de 95%. Metabolizare şi eliminare: Se metabolizează la nivelul ficatului, rezultând derivaţi sulfuraţi, sulfonaţi şi hidroxi-omeprazol. Se elimină prin urină sub formă de metaboliţi în proporţie de 77%. Cei doi metaboliţi principali din urină sunt hidroxi-omeprazolul şi acidul carboxilic corespunzător. Se elimină de asemenea pe cale biliară. La pacienţii cu disfuncţii hepatice biodisponibilitatea creşte aproximativ 100%, comparativ cu o doză i.v., datorită primului pasaj hepatic, iar timpul de înjumătăţire biologică al substanţei medicamentoase creşte la aproape 3 ore, clearance-ul plasmatic mediu fiind de 70 ml/min, comparativ cu valoarea de 500-600 ml/min în cazul subiecţilor normali. La pacienţii cu afecţiuni cronice renale al căror clearance creatininic este cuprins între 10 şi 62 ml/min/1,73 m2, distribuţia omeprazolului a fost similară cu cea a subiecţilor sănătoşi, cu toate că s-a înregistrat o creştere a biodisponibilităţii. Deoarece excreţia renală este principala cale de eliminare a omeprazolului, eliminarea s-a încetinit direct proporţional cu scăderea clearance-ului creatininei. Rata de eliminare este scăzută la pacienţii vârstnici, iar biodisponibilitatea creşte. După administrarea unei doze de 40 mg la subiecţii vârstnici biodisponibilitatea omeprazolului a fost de 76% faţă de 58% pentru aceeaşi doză, la subiecţii tineri.
Indicatii terapeutice: Ulcer duodenal evolutiv; ulcer gastric evolutiv; esofagită de reflux; sindrom Zollinger - Ellison. De asemenea este indicat ca tratament preventiv în caz de recidivă în esofagita de reflux şi în ulcerul gastric şi duodenal dificil de controlat.
Mod de administrare: Adulţi: Ulcer duodenal: 20 mg/zi (o priză) timp de 2 săptămâni. Dacă vindecarea nu este totală, tratamentul se poate prelungi cu 2 săptămâni. Dacă este vorba de un ulcer refractar la alte tratamente se pot folosi 40 mg/zi (într-o singură priză) timp de 4 săptămâni. În caz de recidive se pot aplica din nou aceleaşi scheme de tratament. Ulcer gastric: 20 mg/zi timp de 4 săptămâni. Dacă nu se vindecă, se recomandă tratament suplimentar încă 4 săptămâni. În caz de recidive se aplică aceeaşi schemă de tratament. La cei cu ulcer gastric refractar la alte tratamente: 40 mg/zi, timp de 8 săptămâni. Esofagită de reflux: 20 mg/zi 4 săptămâni. Tratament suplimentar, dacă este cazul, 4 săptămâni. Esofagită refractară la alte tratamente: 40 mg/zi, 8 săptămâni. Recidivă: se repetă schema de tratament. Tratament de întreţinere: La pacienţii cu esofagită de reflux recidivantă, se pot preveni recăderile cu 20 mg omeprazol/zi cu o durată a tratamentului mergând până la 6 ani În ulcerele recidivante, dificil de controlat, se recomandă un tratament de 12 luni cu 20 mg/zi. În cazurile refractare vindecate prin omeprazol (40 mg/zi) tratamentul preventiv de 20 mg/zi poate fi insuficient. Se poate creşte doza la 40 mg (priză zilnică unică). Sindrom Zollinger-Ellison: Tratamentul se individualizează; durata lui depinde de manifestările clinice. Bolnavii cu forme grave care nu răspund la alte metode terapeutice au fost trataţi cu succes (în 90 % din cazuri) cu doze cuprinse între 20 - 120 mg/zi. Pentru o posologie superioară a 80 mg/zi, doza cotidiană trebuie repartizată în două prize. Copii: Nu se dispune de o experienţă clinică necesară stabilirii unei posologii adecvate. În caz de insuficienţă renală sau hepatică şi la vârstnici nu este necesară o ajustare a dozelor.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate la omeprazol.
Reacţii adverse: Omeprazolul este în general bine tolerat. Pot să apară diaree, cefalee, greaţă, meteorism, constipaţie, erupţii cutanate, fotosensibilizare. Au fost semnalate tulburări hematologice: anemie, neutropenie, pancitopenie, trompocitopenie. Aceste manifestări sunt tranzitorii şi de intensitate moderată.
Precauţii în administrare: În caz de ulcer gastric se recomandă verificarea benignităţii leziunilor înainte de începerea tratamentului. Ca şi în cazul altor medicamente antisecretoare gastrice, omeprazolul favorizează dezvoltarea bacteriilor intragastrice prin diminuarea volumului şi acidităţii sucului gastric, mai ales în cazul tratamentelor de lungă durată. La copii, eficacitatea şi toleranţa medicamentului nu a fost studiată.
Sarcină şi alăptare: Studiile efectuate pe animale nu au demonstrat efecte teratogene sau embriotoxice, dar se impun măsuri de prudenţă, ca de altfel în cazul tuturor medicamentelor noi: se recomandă să nu se administreze în primul trimestru de sarcină, iar în restul perioadei de sarcină sau în perioada de alăptare se prescrie numai în caz de necesitate absolută.
Proprietăţi farmacotoxice: Mecanismul prin care pot să apară celulele cancerigene gastrice (celulele ECL) se explică prin hipoclorhidria prelungită şi constant semnalată în cazul administrării omeprazolului. Omeprazolul poate afecta şi alte celule din tractul gastro-intestinal, fie direct, fie prin inducerea hipoclorhidriei. Studii efectuate pe 200 de pacienţi după tratament cu omeprazol, timp de 12 luni, au demonstrat că, deşi există riscul apariţiei tumorilor gastrice în cazul unor tratamente prelungite, nu a fost pusă în evidenţă prezenţa celulelor cancerigene.
Supradozare: Studiile efectuate până în prezent au demonstrat că doza unică letală este de 4000 mg/kg la şobolani, animalele prezentând convulsii, tulburări respiratorii şi cardiace. Nu există date privind supradozarea la oameni, dar o doză de 360 mg/zi este bine tolerată. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic.
Interacţiuni: Diazepamul, fenitoina şi warfarina (medicamente metabolizate prin oxidare hepatică): omeprazolul poate încetini eliminarea lor. Se recomandă informarea pacienţilor şi reducerea posologiei. Nu s-au regăsit interacţiuni cu propranololul sau teofilina, dar nu trebuie exclusă posibilitatea interacţiunii cu alte medicamente metabolizate în mod egal prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Se impune prudenţă în cazul asocierii cu substanţe medicamentoase cu afinitate mare pentru proteinele plasmatice. Gastro-intestinalele topice: nu este cunoscută o influenţă a gastro-intestinalelor topice, cum ar fi hidroxidul de aluminiu, în absorbţia omeprazolului. Se recomandă administrarea lor la interval de 2 ore.
Condiţii de păstrare: Deoarece omeprazolul este fotosensibil, se recomandă păstrarea capsulelor în ambalajul original, ferite de lumină şi umezeală, la temperatura camerei.