Isoptin (verapamil) - prospect
Compoziţie: Un comprimat filmat conţine 80 mg clorhidrat de verapamil. Alte componente: colorant E104, gelatină, lactoză 1 H2O, stearat de Mg, amidon de porumb, metilhidroxipropilceluloză, celuloză microcristalină, amidon de natriucarboximetil, polietilenglicol 6.000, talc, dioxid de titan (E171).
Acţiune farmacoterapeutică: Isoptin inhibă influxul transmembranar al ionilor de calciu în celula cardiacă şi în musculatura vasculară. Scade necesarul de oxigen al miocardului, direct, prin acţiunea asupra proceselor metabolice consumatoare de energie a celulei musculaturii cardiace şi indirect prin scăderea postsarcinei. Prin efectul de antagonist de calciu pe musculatura netedă vasculară a coronarelor se ajunge la o creştere a irigaţiei sanguine a miocardului, chiar şi în zonele poststenotice, precum şi înlăturarea spasmelor coronariene. Aceste însuşiri determină eficienţa antiischemică şi antianginoasă a Isoptinului la toate formele de boli ale inimii. În plus exercită o acţiune reglatoare pe frecvenţa cardiacă.
Indicaţii: Profilaxia şi tratamentul stărilor de insuficienţă coronariană cronică: angină cronică stabilă (clasic: angină de efort); angină de repaus, inclusiv angină vasospastică (angina Prinzmetal, angină variantă) ca şi angină instabilă (crescendo şi preinfarctul); angină post infarct miocardic acut. Hipertensiune arterială; tahiaritmii de tipul tahicardiei paroxistice supraventriculare; flutter şi fibrilaţie atrială cu ritm ventricular rapid (în afară de sindromul WPW).
Mod de administrare: Isoptin 80 mg trebuie administrat cu regularitate într-o doză prescrisă de medic, adaptată individual la gradul de gravitate a bolii. Comprimatele se înghit cu lichid, nesupte şi nemestecate, cel mai bine în timpul mesei sau imediat după aceasta. Dacă nu se prescrie altfel, adulţilor li se administrează 1 comprimat 80 mg de 3-4 ori pe zi. Dacă sunt necesare doze mai mari, respectiv prize mai puţin frecvente, este recomandabilă folosirea de Isoptin 80 mg sau 120 mg, respectiv Isoptin KHK retard. Nu ar trebui să fie depăşită în terapia de durată doza zilnică de 480 mg verapamil; numai la indicaţiile medicului şi doar pentru scurt timp este posibilă o depăşire a acestei doze. Pentru copii, respectiv adulţi care au nevoie de doze mai mici de verapamil, le stau la dispoziţie comprimatele de 40mg. La pacienţii cu o funcţie hepatică deficitară, în funcţie de gradul de afectare, acţiunea verapamilului este mai puternică şi de mai lungă durată datorită degradării mai lente a acestuia. De aceea, în asemenea cazuri, dozarea ar trebui adaptată cu o deosebită grijă şi tratamentul să se înceapă cu doze mai mici (de ex. la pacienţii cu ciroză hepatică la început se administrează de 2-3 ori pe zi 1 comprimat Isoptin 40 mg), pentru aceşti pacienţi este recomandat în mod special Isoptin mite.
Contraindicaţii: Isoptin 80 mg nu poate fi folosit în: colapsul cardiocirculator, infarctul miocardic recent însoţit de complicaţii (bradicardie, hipotensiune accentuată, insuficienţă ventriculară stângă); tulburări grave ale conducerii impulsului electric (bloc AV de gradul II sau III, bloc sinoatrial); sindromul nodului sinusal bolnav (sindromul bradicardie-tahicardie). Se impune atenţie la: uşoare tulburări de conducere (bloc grad I); frecvenţă cardiacă foarte scăzută (sub 50 bătăi pe min); valori tensionale scăzute (TA < 90 mm Hg); fibrilaţie atrială/flutter atrial la prezenţa simultană a unui sindrom de preexcitare de ex. sindrom WPW (aici există riscul de declanşare a unei tahicardii ventriculare); insuficienţă cardiacă (în această situaţie trebuie ca înainte de administrarea Isoptin 80 mg să fie consultat medicul). În cursul gravidităţii (mai ales în primul trimestru) şi în perioada de alăptare Isoptin 80 mg nu trebuie administrat decât sub stricta indicaţie a medicului.
Efecte secundare: Acestea pot apărea la doze mari sau în caz de funcţie cardiacă anterior alterată, putându-se constata: bradiaritmii ca bradicardie sinusală, oprire sinusală cu asistolie, bloc AV de gradul II sau III sau bradiaritmie ventriculară. Bradiaritmiile apărute în caz de fibrilaţie atrială, hipotensiune arterială preexistentă, determină dezvoltarea sau accentuarea unei insuficienţe cardiace. Se observă adesea şi constipaţie. Rareori se poate ajunge la apariţia unor fenomene ca greaţă, ameţeli, respectiv senzaţie de buimăceală, dureri de cap, roseaţa pielii feţei, oboseală, nervozitate, edeme ale gleznelor, eritromegalie, parestezii. Foarte rar pot apărea mialgii şi artralgii. S-au făcut observaţii izolate privind fenomene de alergie cutanată (exantem, prurit, urticarie, edem angioneurotic, sindromul Stevens-Johnson) şi privind creşterea reversibilă a transaminazelor şi/sau fosfatazei alcaline, probabil ca simptom al unei hepatopatii prin mecanism alergic. La pacienţii mai în vârstă s-a observat în cazuri foarte rare sub tratament de lungă durată ginecomastie care până acum în toate cazurile a dispărut după întreruperea administrării medicamentului. S-au menţionat şi creşteri ale nivelului de prolactină. Extrem de rar, sub tratament prelungit, se poate ajunge la hiperplazie gingivală, care se remite după oprirea tratamentului. Tratarea hipertensiunii arteriale cu acest medicament necesită controlul medical regulat. Datorită unor reacţii care apar în mod diferit de la individ la individ poate fi diminuată capacitatea de participare activă la circulaţia stradală sau la conducerea unor maşini. Aceasta este valabil în mod deosebit la începutul tratamentului şi la schimbarea preparatului ca şi în caz de interacţiune cu alcool.
Interacţiuni: La administrarea concomitentă de Isoptin şi a altor medicamente cu acţiune asupra inimii (de ex. beta-blocante, alte antiaritmice) precum şi anestezice prin inhalaţie, se poate ajunge la o accentuare reciprocă a acţiunii asupra inimii şi circulaţiei (bloc AV, bradicardie, hipotensiune şi chiar insuficienţă cardiacă). La pacienţii cu cardiomiopatie obstructivă hipertrofică în combinaţie cu chinidină, au fost descrise cazuri singulare de lipotonie şi edem pulmonar acut. În timpul tratamentului cu Isoptin trebuie oprită administrarea de beta-blocante intravenos. Isoptin poate accentua acţiunea medicamentelor hipotensoare. Au fost descrise creşteri ale nivelului de digoxină în plasmă, odată cu administrarea concomitentă de verapamil. De aceea este necesar ca în mod preventiv să se urmărească apariţia unor simptome de supradozaj al digoxinei şi dacă este cazul să se determine concentraţia digitală; la nevoie se va reduce doza de glicozid. În literatură au fost descrise interacţiuni în administrarea concomitentă cu carbamazepin (acţiunea se accentuează prin verapamil cu efecte secundare neurotoxice), litiu (diminuarea efectului, mărirea neurotoxicitătii), ciclosporine, teofilin (creşterea concentraţiei plasmatice), rifampicin; şi atenuarea efectului verapamilului. Efectul relaxantelor musculare poate fi accentuat.
Condiţii de păstrare: La loc uscat şi răcoros.
Formă de prezentare: Blistere; Cutii cu 20 comp., 50 comp., 100 comp. După depăşirea datei de expirare medicamentul nu mai trebuie folosit.