Hipertiroidismul indus de iod

Hipertiroidismul indus de iod sau fenomenu Jod-Basedow este o form? de hipertiroidism ap?rut? ca urmare a expunerii (ingestiei) excesive la iod.

Boala apare mai ales în zonele cu deficit de iod și la pacienții cu tireopatii preexistente (gușă multinodulară, nodul tiroidian autonom, boală Graves).

În mod normal, glanda tiroidă are un mecanism intrinsec de autoreglare prin care menține constantă funcția tiroidiană în prezența unui exces de iod. Astfel, în cazul unei concentrații prea mari de iod la nivelul tiroidei apare o scădere tranzitorie a sintezei de hormoni tiroidieni pentru 24-48 ore (efect Wolff-Chaikoff). Depășirea acestui mecanism de autoreglare în condițiile unui aport excesiv de iod duce însă la o sinteză crescută de hormoni tiroidieni și deci la hipertiroidism. În regiunile cu aport iodat suficient efectul excesului de iod este exact invers, conducând la hipotiroidism (cercetări recente au arătat că în acest context poate apare și o creștere a incidenței tiroiditei autoimune).

Printre cauzele hipertiroidismului indus de iod se numără procedurile cu substanțe de contrast iodate, administrarea unor medicamente (amiodaronă, antiseptice locale – betadină) sau consumul de suplimente alimentare cu iod. Excesul de iod este definit ca un aport iodat peste cel recomandat, de 150 μg/zi.

Hipertiroidismul indus de iod trebuie deosebit de alte forme de hipertiroidism (vezi aici un tabel cu diagnosticul diferențial).

Terapia hipertiroidismului indus de iod presupune întreruperea expunerii la sursa de iod și tratament simptomatic până la restabilirea statusului eutiroidian. Boala este autolimitată și se rezolvă spontan dacă se elimină expunerea iodată excesivă.

Add comment


Security code
Refresh