Presiunea societ??ii în care tr?im dar mai ales preven?ia bolilor cardiometabolice ne determin? s? fim ?i s? ne men?inem slabi. Diverse diete, sick sovaldi programe de sport, sovaldi illness medicamente pentru sl?bit, chirurgie bariatric? – toate acestea pentru a combate kilogramele în plus.
Efectul yo-yo se referă la reacumularea surplusului de kilograme după renunțarea la o dietă pentru slăbit. Numele provine de la mișcarea jos-sus a jucăriei yo-yo, fiind expresia variației ciclice a greutății corporale la cei care țin diete restrictive: inițial ținerea regimului duce la scădere în greutate, însă revenirea la obiceiurile alimentare anterioare determină recâștigarea kilogramelor pierdute; persoana începe o nouă dietă pentru a scădea în greutate, și ciclul reîncepe.
Cauzele efectului yo-yo sunt psihoemoționale și metabolice. Orice dietă hipocalorică duce în timp la spolierea organismului, iar restricțiile impuse de dietele extreme generează frustare, depresie și oboseală. Dieta devine astfel imposibil de continuat, iar revenirea la vechile obiceiuri alimentare se traduce prin creșterea rapidă în greutate. Ca răspuns la faptul că s-a îngrășat din nou, persoana în cauză începe o nouă cură de slăbire. Astfel apare un ciclu de variații ale greutății corporale care însă modifică raportul între grăsime și masă musculară al organismului: în faza inițială a unei diete de deprivare, scăderea în greutate apare prin pierderea de apă, masă musculară, glicogen și grăsime. După terminarea curei de alăbit, ca reacție la înfometarea prelungită, organismul va “cere” mai multă mâncare pentru refacerea depozitelor și persoana se va îngrășa rapid, însă de această dată doar prin depunere de grăsime – per total, dintr-un ciclu cu efect yo-yo individul se alege cu un procent mai mare de grăsime corporală. Pentru a preveni această redistribuție a compoziției organismului e necesar ca orice dietă să fie însoțită și de un program de exerciții fizice. În cazurile în care efectul yo-yo se repetă la mai multe cure de slăbit, se recomandă sfatul unui nutriționist/dietetician și eventual psihoterapie. Privitor la componenta metabolică, un studiu apărut în Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism a arătat că hormonii leptină și grelină ar putea fi folosiți ca biomarkeri pentru identificarea persoanelor rezistente la beneficiile unei diete, adică predispuse să recâștige kilogramele pierdute (probabilitatea de a se îngrășa fiind mai mare în rândul celor cu nivel crescut de leptină și scăzut de ghrelină). În plus, pe durata unei diete hipocalorice organismul își modifică rata metabolică astfel încât să asigure necesarul de energie prin arderea a mai puține calorii; acest mecanism adaptativ va fi nociv după renunțarea la dietă, deoarece va exista un surplus mare de calorii față de necesarul organismului, surplus care se va depune sub formă de grăsime.
Efectul yo-yo afectează circa 2 din 3 persoane care țin diete pentru slăbit și este mai frecvent la cei care vor să obțină o scădere ponderală cât mai mare într-un interval de timp cât mai scurt (pe principiul proverbului “graba strică treaba”), la cei fără motivație internă și la cei supuși stressului (familial sau profesional) prelungit. Dezamăgirea, frustrarea și oboseala apărute după încercarea multor diete fac ca efectul yo-yo să poată genera chiar tulburări de comportament alimentar de tipul anorexie, bulimie sau hiperfagie.
Pentru prevenirea efectului yo-yo se recomandă evitarea dietelor drastice, restrictive (care slăbesc organismul și produc carențe vitaminice), mâncatul încet, respectarea orarului meselor, a necesarului de calorii și a proporției principiilor nutritive (50-60% glucide, 25-30% lipide, 10-15% proteine), hidratare 2 litri apă zilnic, favorizarea consumului de fibre și proteine, efectuarea zilnică de exerciții fizice.