Dispneea este un simptom cardinal în insuficienta cardiaca, fiind rezultatul insuficientei ventriculare stângi. Ea este descrisa de pacienti ca respiratie dificila, sufocare sau oboseala.
Dispneea este expresia congestiei venoase pulmonare și apare prin 2 mecanisme: creșterea întoarcerii venoase la trecerea din ortostatism în clinostatism (ceea ce face ca pacienții să nu tolereze decubitul dorsal și să doarmă pe mai multe perne) și disfuncția diastolică de tip restrictiv care apare în poziția culcat (și care se ameliorează la ridicarea în picioare, conform studiilor ecocardiografice).
Evoluția este de la dispnee de efort, la dispnee de repaus, apoi ortopnee (dispnee la clinostatism care se ameliorează la trecerea în ortostatism) și dispnee paroxistică nocturnă.
Severitatea dispneei este folosită și pentru clasificarea funcțională NYHA a insuficienței cardiace:
- clasa I – dispnee la eforturi foarte mari, fără limitarea activității fizice
- clasa II – dispnee la eforturi medii, cu limitare minimă a activității fizice
- clasa III – dispnee la eforturi mici, cu limitare importantă a activității fizice
- clasa IV – dispnee de repaus, cu incapacitate de a desfășura orice activitate fizică
În clasificarea NYHA palpitațiile și fatigabilitatea sunt echivalente ale dispneei. Tusea poate fi și ea considerată un echivalent de dispnee, mai ales dacă apare la efort sau decubit dorsal.