Daunorubicina, prescription ailment fiole - prospect
Descriere: Daunoblastina (daunomicyn sau daunorubicin hidroclorid) este o antraciclină antiblastică izolată din culturi de Streptomyces peucetius în Laboratoarele de cercetare ale Pharmacia & Upjohn. Daunoblastina conţine daunorubicin hidroclorid sub formă de pudră liofilizată cu manitol. Este solubilă în apă şi în soluţie salină.
Activitate biologică: Daunoblastina este un puternic agent antileucemic. Mecanismul de acţiune este legat de abilitatea de a lega ADN şi de a inhiba sinteza acidului nucleic. De asemenea, Daunoblastina a demonstrat o modestă activitate antibacterială şi imunosupresivă. Studiile pe culturi celulare au demonstrat o penetrare celulară rapidă şi o localizare predominantă a antibioticului în cromatina perinucleară. S-a evidenţiat, de asemenea, o inhibare rapidă a sintezei acidului nucleic, activităţii mitotice şi aberaţiilor cromozomiale. În vivo, Daunoblastina inhibă creşterea atât a tumorilor solide, cât şi a tumorilor ascitice experimentale la şoarece şi şobolan, prelungind extensiv rata supravieţuirii acestora.
Farmacologie clinică: Studiile de farmacocinetică utilizând Daunoblastina marcată radioactiv arată că administrarea i.v. este urmată de un clearance plasmatic rapid al antibioticului. Concentraţiile plasmatice rămân stabile pentru un timp îndelungat după această scădere rapidă. Daunoblastina este rapid legată de ţesuturi, mai ales cele bogate în acizi nucleici (splină, ganglioni limfatici şi măduvă osoasă) şi este eliberată apoi în circulaţia sanguină. Excreţia urinară, determinată prin metode fluorimetrice, este aproximativ egală cu 15% din doza administrată 7 zile. Excreţia biliară este calea principală de eliminare. Alterarea funcţiei hepatice determină o încetinire a excreţiei şi, în consecinţă, acumulare în plasmă şi ţesuturi. Daunoblastina nu trece bariera hemato-encefalică.
Indicaţii: Leucemia acută mieloblastică: Daunoblastina este indicată pentru terapia tuturor stadiilor acestei maladii, fie ca agent unic sau în combinaţie cu alte medicamente antiblastice. Este de asemenea tratamentul de elecţie pentru leucemia promielocitară. Leucemia acută limfoblastică: Daunoblastina este foarte activă în inducerea remisiunii acestei boli. Totuşi datorită efectelor sale adverse precum şi existenţei altor tipuri de terapii, Daunoblastina este indicată numai în acele cazuri care sunt rezistente la alte medicamente. Combinaţia polichimioterapică a Daunoblastinei cu Prednisolon şi Vincristina s-a dovedit a fi eficientă în faza acută a acestei boli. Alte tumori: Răspunsuri pozitive cu Daunoblastina s-au observat în neuroblastom şi rabdomiosarcom.
Contraindicaţii: Nu sunt disponibile date concludente asupra creşterii cardiotoxicităţii induse de Daunoblastina în cazul bolilor cardiace preexistente, de aceea nu se recomandă la pacienţii cu boli cardiace severe sau preexistente. Nu este recomandabilă administrarea acestui medicament la pacienţii cu infecţii severe.
Posologie: Doza unică poate varia între 0,5 şi 3 mg/kg corp . Dozele de 0,5 -1 mg/kg corp se pot repeta la intervale de una sau mai multe zile; dozele de 2 mg/kg corp se vor administra la intervale de 4 sau mai multe zile. Dozele de 2,5-3 mg/kg corp , mai rar utilizate, se vor administra la intervale de 7-14 zile. Numărul necesar de injecţii poate varia de la un pacient la altul, iar doza se va modifica pentru fiecare pacient în funcţie de răspuns şi toleranţă şi în funcţie de statusul hematologic şi al măduvei osoase. Se pot lua în considerare, de asemenea, şi combinaţiile chimioterapice cu alţi compuşi antiblastici. Atât la adulţi cât şi la copii doza totală nu va depăşi 20 mg/kg corp (vezi “Recomandări”). Doza se va reduce la pacienţii cu alterarea funcţiei hepatice pentru a preveni creşterea toxicităţii.
Recomandări: Pacientul se va ţine sub supraveghere şi spitalizare constantă în perioada de inducţie a remisiunii leucemiei acute cu Daunoblastina. Deoarece Daunoblastina poate provoca o distrucţie rapidă a celulelor leucemice, apare o creştere a concentraţiilor sanguine de acid uric şi uree, fiind necesar controlul nivelelor acestor parametri de 3 sau 4 ori pe săptămână în cursul primei săptămâni de tratament. În cazurile severe, se recomandă aport crescut de lichide şi Alopurinol pentru prevenirea apariţiei unei nefropatii cu acid uric. La toţi pacienţii, tratamentul cu Daunoblastină determină o mielosupresie şi, în anumite cazuri, aplazii grave. De aceea, trebuie luate în calcul aceste riscuri înainte de iniţierea tratamentului pentru a avea la îndemână un tratament de suport corespunzator (antibiotice, transfuzii, concentrate trombocitare şi eventual leucocitare). Numărătoarea eritrocitară, formula leucocitară şi numărul trombocitelor vor fi evaluate zilnic în cursul primei săptămâni de tratament. Înainte şi eventual în timpul tratamentului se va controla atent funcţia hepatică prin investigaţiile de laborator convenţionale (GOT, GPT, fosfataza alcalină, bilirubina, BSP). O atenţie deosebită se va rezerva riscului cardiotoxicităţii induse de Daunoblastină. Riscul apariţiei unei insuficienţe cardiace înainte de a se atinge doza cumulativă de 20 mg/kg corp este minim, aproximativ 2%, crescând însă considerabil când doza cumulativă este depăşită. Cardiotoxicitatea Daunoblastinei poate fi crescută de eventualele tratamente concomitente (radiaţii şi alte medicamente cu potenţial cardiotoxic), de condiţii clinice legate de boală (anemie, infecţii, infiltraţii pericardice sau/şi miocardice). Insuficienţa cardiacă se poate manifesta chiar şi în timpul remisiunii, precum şi câteva săptămâni după încetarea tratamentului de Daunoblastină şi nu cedează la nici un tratament medical sau fizic cunoscut. Se recomandă efectuarea electrocardiogramei înainte şi după fiecare ciclu de tratament. Schimbări ale electrocardiogramei (aplatizarea sau inversarea undei T sau depresia intervalului S-T sau apariţia aritmiilor) nu sunt indicaţii pentru întreruperea tratamentului. Reducerea voltajului complexului QRS este considerat totuşi un indiciu specific de cardiotoxicitate. Dacă acesta apare, beneficiul continuării tratamentului trebuie atent evaluat comparativ cu riscul unei alterări cardiace ireversibile. Insuficienţa cardiacă poate apărea după o doză cumulativă ridicată chiar şi în lipsă a alterărilor EKG premergătoare. Nu au fost evaluate încă posibilele efecte adverse asupra fertilităţii masculine şi feminine, precum şi efectele teratogenice sau nocive asupra fătului. Datele experimentale obţinute sugerează că Daunoblastina poate reduce vitalitatea foetusului, astfel încât beneficiul tratamentului la o femeie însărcinată trebuie atent evaluat împotriva toxicităţii potenţiale pe foetus şi pe embrion. S-a demonstrat că Daunoblastina şi alte medicamente antitumorale şi imunosupresive, au un efect cancerigen potenţial la animale în condiţii experimentale particulare. Daunoblastina poate da o coloraţie în roşu a urinei 1-2 zile de la administrare. Dacă soluţia de Daunoblastină vine în contact direct cu ţesutul cutanat sau cu mucoase, se spală imediat. Nu se va utiliza ca agent antiinfecţios, chiar dacă Daunoblastina posedă o anumită acţiune antibiotică.
Efecte secundare: Mielosupresia şi cardiotoxicitatea sunt principalele efecte secundare (vezi “Recomandări”). Alopecia este un efect secundar frecvent, reversibil totuşi la sfârşitul tratamentului. La 5-10 zile de la iniţierea tratamentului poate apărea o stomatită (dacă nu este deja prezentă ca simptom al maladiei de bază). Aceasta se caracterizează prin zone dureroase de eroziune localizată în mod special de-a lungul marginilor laterale ale limbii şi la nivelul mucoasei sublinguale. Pot surveni tulburări ale aparatului gastrointestinal (greţuri, vărsături, diaree). Dacă Daunoblastina extravazează în timpul administrării, determină leziuni tisulare grave până la necroza severă. S-au raportat cazuri de fleboscleroză când au fost folosite venele mici sau când o singură venă este folosită pentru administrări repetate (vezi “Administrări”).
Administrare: Daunoblastina nu este activă pe cale orală, iar administrarea pe cale i.m. şi intratecală trebuie evitată. Se administrează numai i.v. şi se recomandă administrarea prin intermediul unei perfuzii cu soluţie fiziologică salină în curs, după constatarea introducerii perfecte a acului în venă. Această tehnică reduce riscul extravazării medicamentului şi asigură integritatea venei la sfârşitul administrării. Daunoblastina nu se amestecă cu heparina, aceste medicamente fiind incompatibile chimic, putând precipita. Daunoblastina poate fi de asemenea asociată cu alţi agenţi antileucemici; nu se amestecă în aceeaşi seringă cu mai multe medicamente.
Prezentare: O fiolă conţine 20 mg hidroclorid de daunorubicin sub formă de pulbere liofilizată cu o fiolă de solvent pentru reconstituire conţinând 10 ml de soluţie fiziologică salină sterilă. Soluţiile acestui medicament vor fi protejate de expunerea la soare şi sunt stabile pentru 24 ore la temperatura camerei sau 48 ore între 4 şi 10 grade Celsius.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor