Una dintre cele mai severe complica?ii ale infarctului acut de miocard este insuficien?a ventricular? stâng? (IVS). Disfuncţia de pompă a cordului după un infarct miocardic este proporţională cu suprafaţa de necroză (dacă necroza depăşeşte 40% din suprafaţa ventriculului stâng, apare insuficiența ventriculară stângă).
Clasificarea Killip estimează severitatea necrozei miocardice în funcţie de semnele clinice de insuficienţă ventriculară:
- clasa I: absenţa semnelor de IVS, fără decompensare cardiacă.
- clasa II: prezenţa semnelor de IVS: raluri de stază bilateral bazal pe câmpurile pulmonare, galop S3, hipertensiune venoasă pulmonară.
- clasa III: edem pulmonar acut cardiogen.
- clasa IV: şoc cardiogen cu prăbuşirea tensiunii arteriale (TAS sub 90 mmHg) şi hipoperfuzie tisulară periferică (insuficienţă renală cu oligurie, insuficienţă hepatică, cianoză, diaforeză).
Clasificarea Forrester este o clasificare din punct de vedere hemodinamic şi clinic a pacienţilor cu IMA. Criteriile clinice utilizate sunt cele de hipoperfuzie tisulară periferică (puls filiform, tegumente reci, cianoză periferică, hipotensiune, tahicardie, confuzie, oligurie) şi de congestie pulmonară (raluri, aspect Rx anormal)
- clasa I: PCP<18 mmHg, Index cardiac > 2,2 l/m2/min
- clasa II: PCP>18 mmHg, Index cardiac > 2,2 l/m2/min, stază pulmonară variabilă; corespunde claselor II şi III Killip
- clasa III: PCP<18 mmHg, Index cardiac < 2,2 l/m2/min, insuficienţă cardiacă fără congestie pulmonară
- clasa IV: PCP>18 mmHg, Index cardiac < 2,2 l/m2/min, şoc cardiogen
Clasificarea Killip se bazează pe examinarea clinică, pe când cea Forrester se bazează pe determinări invazive.