Sfigmograma (carotidograma)

Pulsul arterial reprezint? modific?rile de presiune transmise pere?ilor vasculari arteriali în timpul sistolei ventriculare stângi.

Pulsul este o oscilaţie vibratorie, o undă de presiune neînsoţită de sânge. Viteza de propagare a pulsului este de 10-15 m/s, pe când viteza fluxului sangvin este de 0,5 m/s.

Pulsul arterial reprezintă expansiunea sistolică ritmică a pereţilor arteriali, sincronă cu SVS. Este o undă mecanică ce se propagă prin pereţii arteriali, întâmpină rezistenţa sfincterelor precapilare în periferie şi se reflectă înapoi.

Metoda de determinare a pulsului arterial:

  • clinic: prin palparea simetrică a pulsului arterelor carotide, temporale superficiale, brahiale, radiale, femurale, poplitee, tibiale posterioare şi pedioase.
  • paraclinic: cataterism (direct) şi sfigmograma (indirect)

Pulsul arterial depinde de:

  • starea orificiului aortic
  • presiunea arterială
  • forţa de contracţie, frecvenţa cardiacă
  • volumul bătaie
  • permeabilitatea arterelor (prezenţa/absenţa unor procese obstructive intraluminale)
  • elasticitatea arterelor (în ateroscleroză viteza undei pulsatile este mai mare, elasticitatea fiind scăzută)

Presiunea pulsului (PP) determină amplitudinea undei pulsatile = PA diferenţială = PA sistolică – PA diastolică

Pe carotidogramă de descriu 2 pante: una ascendentă = anacrota, şi una descendendentă = catacrotă. Pe catacrotă se distinge o undă suplimentară = dicrota.

Analiza morfologică a carotidogramei:

  • <a> - undă estompată, corespunzătoare sistolei atriale
  1. Faza sistolică
  • <e> = piciorul anacrotei, care marchează deschiderea valvei aortice şi debutul ejecţiei VS; apare la 0,11 s faţă de unda q pe EKG.
  • Anacrota – este panta ascendentă, rapidă, până la punctul maxim P (atins în 0,10 s)
  • Catacrota – este panta descendentă, prezintă o despresiune = incizura dicrotă <i>. Unda C este dată de reflexia undei pulsatile dinspre periferie. (“ecou periferic”)
  • <i> - corespunde sfârşitului fazei de ejecţie şi este dată de închiderea sigmoidelor aortice.
  1. Faza diastolică
  • <D> - dicrota ia naştere în urma impactului sângelui cu valvele semilunare închise, dând astfel naştere unei noi unde care se îndreaptă spre periferie (această undă poate fi deosebit de marcată când tonusul peretelui arterial este scăzut, dând senzaţia unei noi unde contractile sau se atenuează până la dispariţie în insuficienţa aortică, când valvele se inched incomplet).

Analiza cronologică a carotidogramei:

  • Timpul de semiascensiune – reprezintă timpul necesar anacrotei pentru a atinge jumătate din înălţimea maximă; este folosit pentru evaluarea contractilităţii VS şi pentru evaluarea leziunilor valvei aortice; normal: 0,04-0,06 s.
  • PPEVS  (perioada de preejecţie a VS) – de la începutul undei q pe EKGşi până la punctul <e> pe carotidogramă. Curprinde perioada de mulaj (de la începutul undei q până la compnenta maximă a Zg I) şi contracţia izovolumică (de la începutul Zg I) până la punctul <e>.
  • PEVS (perioada de ejecţie a VS) – de la punctul <e> până la punctul <i>. (între deschiderea aortei şi închiderea aortei)
  • Indicele Weissler = PPEVS/PEVS = 0,34-0,36 (creşte în insuficienţa cardiacă)
  • Sistola electromecanică – de la începutul undei q pe EKG până la începutul zg. II pe fonocardiogramă

Tipuri particulare de puls:

  • inchipotent şi inechidistant – în fibrilaţia atrială
  • săltăreţ şi depresibil, „celer et altus” = puls Corrigan – în insuficienţa aortică, sindroame hiperkinetice
  • mic şi întârziat, „parvus et tardus” – în stenoza aortică
  • filiform, tahicardic, amplitudine redusă – hipotensiune, stări de şoc, infecţii
  • puls bigeminat – în extrasistolie
  • puls paradoxal (puls Kussmaul) = scăderea amplitudinii pulsului până la dispariţie în inspir, datorită scăderii volumului bătaie – în sindroame lichidiene pericardice, tamponada cardiacă

Carotidograme particulare:

  • În stenoza aortică: PEVS este crescut, amplitudinea P este redusă, timpul de semiascensiune este prelungit iar anacrota are aspect crestat, „în creastă de cocoş”, exprimând efortul VS de a expulza sânge prin orificiul strâmtorat
  • În insuficienţa aortică, amplitudinea P este mărită (P în dom şi bifid), dispare dicrota, panta anacrotă este mai abruptă iar timpul se semiascensiune este redus.

Add comment


Security code
Refresh